Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
c  
 
 
 

 
 
OPERAŢIILE PSIHOLOGICE, NECESITATE
A ACTULUI DE COMANDĂ
Maior Marius NIŢULESCU

 

 

Operaţiile psihologice au apărut şi au evoluat în strânsă legătură cu fenomenul militar, ca parte intrinsecă a războiului, mai întâi ca atribut al comandantului, apoi ca atribut al unor structuri speciale. Acestea se identifică cu civilizaţia umană, ca parte a arsenalului evoluţiei acesteia.

Chintesenţa operaţiilor psihologice, cea care defineşte şi consfinţeşte cel mai bine domeniul de activitate a acestora, este reprezentată de motto-ul: "Capturează-le minţile şi inimile şi sufletele vor urma", motto ce le însoţeşte încă de la momentul fundamentării lor ca specialitate, ca ştiinţă.

Operaţiile psihologice (PSYOPS), prin dimensiunile şi complexitatea lor, s-au poziţionat întotdeauna în rândul factorilor de eficienţă a comenzii şi, deci, a luptei. Rolul lor, o dată conştientizat, a devenit din ce în ce mai proeminent, fiind, de multe ori, denumite şi "armele murdare" ale unui conflict, această denumire sugerând puterea şi perversitatea unui astfel de arsenal. Dacă Sun Tzu credea că "dacă putem fi stăpâni pe spiritul trupelor, în ciuda supremaţiei materiale a inamicului, păstrăm de partea noastră şansa victoriei", Napoleon Bonaparte spunea că "patru ziare pot înlocui un milion de soldaţi". Pe aceeaşi temă, Adolf Hitler perora "propaganda ne-a adus la putere, propaganda ne-a permis s-o păstrăm şi tot propaganda ne va permite să cucerim lumea", în timp ce un general irakian concluziona, după campania "Furtună în deşert", că: "PSYOPS a fost cea de a doua mare ameninţare a moralului trupelor (irakiene), după cea a campaniei de bombardare a aliaţilor".

Deşi termenul are conotaţii negative, operaţiile psihologice au căpătat, în accepţiunea generală, sensul de acţiuni menite a manipula psihicul adversarului. Vrând-nevrând, termenul de manipulare este asociat acestor acţiuni de răspândire deliberată a unor informaţii, zvonuri, idei şi lucrări de artă, cu scopul de a dăuna altor grupuri specifice, mişcări, credinţe, instituţii sau guverne. Astfel de exemple sunt: propaganda revoluţionară şi propaganda nazistă.

Într-o încercare sintetică de definire, manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi (sau) să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere.

Termenul de propagandă, ce este asociat de multe ori operaţiilor psihologice – deşi este doar un aspect al acestora –, reprezintă, probabil, prima recunoaştere în zona europeană a existenţei unei astfel de metode de influenţare a publicului-ţintă.

În esenţă, propaganda reprezintă o propagare sistematică a unei doctrine, ideologii sau idei, care reprezintă o valoare pentru vorbitor (un exemplu poate fi şi propaganda electorală). Cuvântul-cheie al definiţiei este "sistematic". Simpla expunere a unei ideologii sau doctrine nu reprezintă propagandă. Pentru a deveni propagandă, ideologia şi doctrina trebuie să fie răspândite printr-un sistem de comunicare, printr-o serie de evenimente organizate pe o perioadă lungă de timp, cu scopul de a face ca auditoriul să adopte un nou fel de a gândi. Gustave Le Bon spunea că: "Este mult mai uşor să sugestionezi o colectivitate, decât un individ. Credinţa în puterea sa şi lipsa de răspundere, îi dau gloatei o intoleranţă şi un orgoliu excesiv".

Înaintea sa, Alexis de Tocqueville opina că: "în general, concepţiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă. Prin urmare, partidele - care sunt un fel de mici naţiuni în sânul uneia mari - se grăbesc mereu să adopte ca simbol un nume sau un principiu, care adesea reprezintă foarte imperfect scopul pe care şi-l propun, şi mijloacele pe care le folosesc, dar fără de care nu ar putea nici să subziste, nici să acţioneze".

Profesorul Paul Linebarger considera că: "Propaganda militară constă dintr-o anumită formă de comunicare, planificată din timp, destinată să influenţeze spiritul şi atitudinea inamicului, a unui grup neutru sau a maselor străine cu atitudini ostile, în interesul unui scop strategic sau tactic bine definit".

Chiar dacă operaţiile psihologice, ca atare, nu au câştigat niciodată un război, ele au fost asociate conflictelor armate, precedându-le, însoţindu-le şi, uneori, continuând şi după terminarea acestora.

În general, operaţiile de influenţare psihologică sunt cele care premerg declanşarea unei campanii militare, având rolul de a asigura un mediu propice, de a slăbi rezistenţa, sau de a schimba convingerile subiectului-ţintă şi continuă pe toată durata conflictului, chiar şi după.

În contextul geopolitic mondial, se apreciază tot mai mult că rezolvarea problemelor litigioase dintre părţile beligerante, pe calea conflictului armat, constituie o variantă dacă nu limitată, cel puţin din ce în ce mai puţin fezabilă. În aceste condiţii, acţiunile de tipul PSYOPS pot deveni principala formă de exprimare a politicii şi strategiei globale a statelor, grupurilor de state sau alianţe.

În aceste condiţii, operaţiile psihologice manifestă un caracter din ce în ce mai diferenţiat, complex şi selectiv, mai ales în perioadele de dinaintea conflictelor, şi au în vedere atât grupurile sociale, statele, cât şi persoanele fizice.

Evoluţia fulminantă a mass-media, accesul la cultură şi educaţie, a dus la multiplicarea posibilităţilor de influenţare psihică şi spirituală. Ca urmare, au fost identificate procese precum: dezinformarea, insinuarea în conştiinţa oamenilor a adevărurilor spuse pe jumătate, crearea unor stereotipuri deformate de gândire, înlocuirea convingerilor reale prin altele false. Astfel, s-a creat un adevărat arsenal de forme şi mijloace, procedee şi tehnici, căi şi modalităţi subtile de influenţare a conştiinţei, a modului de gândire şi a comportamentului indivizilor, a stărilor psihice şi morale, a climatului psiho-social şi a forţei de acţiune a colectivităţilor umane.

Evoluţia tehnologică a rafinat mijloacele şi tehnicile operaţiilor psihologice, împingându-le către limite ce ating veridicul. Propaganda, realizată prin proiecţii la distanţă, pe liziere de pădure sau pe cer, imitarea zgomotelor de tehnică militară şi armament, sunt doar două exemple de utilizare a tehnicii în influenţarea directă a psihicului ţintelor.

O dată cu evoluţia tehnologică, liderii politico-militari au conştientizat şi importanţa utilizării, într-un mod adecvat scopului propus, informaţiei. Astfel, mass-media, ca principal vector de diseminare a informaţiei, a ajuns una din "armele" de influenţare psihologică. În acest sens, activitatea PSYOPS se planifică şi se execută cu mult timp înainte, bazându-se pe studii şi evaluări periodice ale zonei de interes, făcute de specialişti, prin "bombardarea" mediatică cu informaţii, conceperea şi producerea de materiale (fluturaşi, afişe, ziare, broşuri, reviste, emisiuni, filme) şi alcătuirea de scenarii la nivel strategic, operativ sau tactic.

Istoria PSYOPS-ului internaţional începe în 1915, când este înfiinţat de către armata franceză "Serviciul de propagandă prin aviaţie", urmat de "Biroul de propagandă" din Germania şi de cel din Anglia. În 1917 este lansată pe "piaţă" prima bombă cu manifeste, capabilă să împrăştie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, în sistemul de propagandă de război intră şi radioul şi presa scrisă. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe câmpul de luptă apare difuzorul, care transmitea mesaje menite să-i slăbească pe luptători sau să le distragă atenţia.

Terminarea conflagraţiei mondiale nu a însemnat şi încetarea dezvoltării PSYOPS-ului, ba din contră. O dată cu conştientizarea imenselor beneficii pe care le poate aduce, a economiilor de fonduri, mijloace şi timp, operaţiile de propagandă/ manipulare/ influenţare au căpătat un rol determinant, bucurându-se de o atenţie sporită şi fonduri de cercetare din ce în ce mai consistente.

În anul 1979 Comandamentul american al Forţelor Terestre publica "Psychological Operations Field Manual No.33-1", în care un amplu spaţiu era alocat "Propagandei media". Alături de acest prim manual, în 1983, Institutul Forţelor Terestre pentru dezvoltare Profesională publica "Psychological Operations (PSYOP) Media Subcourse PO-0816". Aceste două documente vin să clasifice şi să analizeze, public, propaganda realizată prin mijloace media.

În acord cu aceste două documente, propaganda media este categorisită în funcţie de metodele de diseminare, astfel:

Faţă în faţă, directă, sau metoda de comunicare interpersonală. Este caracterizată de transmiterea mesajelor persuasive. Este utilizată, în general, în cadrul mitingurilor, campaniilor electorale, grupurilor de lucru, de lectură, în cadrul spectacolelor de divertisment, în organizaţiile şi activităţile sociale, întâlnirile persoană cu persoană.

• Media audiovizuală, cum ar fi televiziunea, suporţii electronici video, filmele. Se bazează pe percepţia vizuală şi auditivă a mesajelor persuasive. În acest caz, media este un foarte bun vector de transmitere a mesajelor şi presupune un foarte puternic şi inconştient mesaj de răspuns.

• Media audio (difuzoarele şi radioul). Facilitează transmiterea de mesaje scurte, simple, personalizate de anumite voci. Presupun un efort mic, sau aproape deloc, din partea audienţei şi, în general, este mai des utilizată decât media vizuală. De asemenea, bariera ridicată de analfabetism este mai uşor depăşită decât în cazul media tipărită.

• Media vizuală. Poate transmite mesaje lungi şi complexe. Animate sau doar caricaturi, pot depăşi bariera analfabetismului sau a slabei capacităţi de citire. În general, însă, la media vizuală se apelează mai rar.

Este evident faptul că utilizarea unui mijloc de transmitere sau al altuia depinde de o multitudine de factori, pornind de la scop, temă şi mediul publicului-ţintă şi terminându-se cu cel mai important aspect, poate – resursele avute la dispoziţie. În acest sens, pentru alegerea acestor căi de diseminare a mesajelor se apelează la următoarele criterii de selecţie:

• Acceptabilitatea şi credibilitatea. O analiză completă şi aprofundată a publicului-ţintă va reliefa cât de credibil şi acceptabil este mijlocul de diseminare ales, în rândul acestuia.

• Valabilitatea. Se referă la valabilitatea mijlocului media de diseminare de a fi produs şi livrat, coroborat cu capacitatea publicului-ţintă de a recepţiona şi înţelege mesajul purtat de vector.

• Actualitatea. Durata producerii şi diseminării mesajului trebuie luată în considerare. Spre exemplu, un mesaj ce solicită o perioadă de producere şi distribuire îndelungată nu este recomandat a fi utilizat în cazul unui mesaj ce exploatează o fereastră de oportunitate.

• Cantitatea. Canalul media selectat trebuie să mixeze, un mediu întărindu-l pe altul, şi să asigure furnizarea unui volum cantitativ al mesajului care să confere expunerea certă a întregului grup-ţintă la actul de propagandă. Acesta necesită analiza aprofundată a timpului şi intensităţii mesajului diseminat.

• Adecvarea. Canalul media selectat trebuie să fie adecvat scopului propus. Limba folosită, vocabularul şi nivelul de adresare sunt, de asemenea, factori foarte importanţi. De exemplu, nu este deloc indicată utilizarea ziarelor sau a oricărui material text tipărit, atunci când publicul-ţintă este analfabet. În schimb, o publicaţie profesionalizată este mai adecvată pentru a fi utilizată atunci când publicul-ţintă este format dintr-o anumită categorie profesională.

În procesul de propagandă, specialiştii acestuia trebuie să catalogheze canalele media ce se pretează a fi utilizate în transmiterea anumitor teme şi mesaje. Aceste evidenţe trebuie să includă tipărituri, materiale video şi audio, filme şi elemente specifice, valabile în cazul fiecărei operaţii psihologice.

Principiile enunţate, dar şi "entuziasmul" nu sunt suficiente pentru implementarea acestui tip de operaţii în practica cotidiană.

Chiar dacă propaganda sau PSYOPS par un mijloc facil de influenţare a adversarului şi de obţinere de avantaje strategice este, însă, doar apanajul specialiştilor în acest domeniu de a introduce această formă de "luptă" în ecuaţia conflictului.

În acest sens, planificarea unei operaţii psihologice cuprinde şapte paşi importanţi:

1. Planificarea. Este un proces deosebit de complex ce trebuie să fie integrat, sincronizat şi coordonat la mai diferite niveluri. Planificatorii PSYOPS trebuie să fie implicaţi în planificarea sprijinului pentru unităţi şi trebuie să participe până la final la prezentările situaţiei, pentru a întocmi planul.

2. Analizarea audienţei-ţintă. Este un proces detaliat de examinare sistematică a informaţiilor relevante pentru PSYOPS. Procesul de analiză are în vedere un grup-ţintă specific în lumina unui singur obiectiv PSYOPS.

3. Dezvoltarea seriilor. Este un proces complex, creativ şi colaborativ care, când este făcut, creează multiple produse şi acţiuni menite a schimba comportamentul audienţei-ţintă în atingerea unui obiectiv.

4. Proiectarea şi dezvoltarea produsului. Această fază cuprinde două etape distincte: proiectarea şi producerea. Producerea este conceptualizarea produsului. Proiectarea reprezintă aspectul tehnic de transformare a unui concept într-un produs prototip sau substitut.

5. Aprobarea. Această fază implică aprobarea pe care PSYOPS o primeşte pentru diseminarea produselor şi conducerea acţiunilor necesare modificării de comportament a audienţei-ţintă.

6. Producerea, distribuirea şi diseminarea. O dată ce seriile şi produsul au aprobarea acordată, cea de-a treia fază a procesului începe. Această fază constă în traducerea, pretestarea, producerea, distribuirea, diseminarea şi posttestarea seriilor. Pretestarea şi posttestarea sunt concludente în această fază şi sunt evaluate în cea de a şaptea fază a procesului.

7. Evaluarea. Constă în două faze. Prima cuprinde testarea (pretestarea şi posttestarea). Cea de a doua fază implică concentrarea pe determinarea efectelor PSYOPS în timp.

Cât de important este un astfel de proces şi care sunt beneficiile pe care, odată implementat corect, le poate aduce?

Utilizarea staţiilor de difuzoare, pe parcursul Războiului din Golf, poate fi considerat ca fiind unul dintre cele mai bune exemple privind importanţa PSYOPS, dată fiind reacţia. Coaliţia aliată a izolat atât fizic, cât şi psihic, mari elemente ale forţelor irakiene pe Insula Faylaka. Decât să fie câştigată insula printr-un atac direct, s-a optat la un elicopter, cu difuzoare, care a survolat insula transmiţând mesaje de predare, cerând militarilor irakieni, care vor să se predea, să fie a doua zi lângă turnul radio. A doua zi, 1.405 militari irakieni, în frunte cu un general, aşteptau, în formaţie, la turn, să se predea, fără a se fi tras un singur foc de armă.

Poate este doar o întâmplare, un caz unic?

Alţi indicatori ai succesului operaţiilor psihologice din timpul Războiului din Golf au fost:

• Preocupările extreme ale irakienilor, vizând penetrarea spaţiului aerian kuweitian, în scopul generării de operaţii psihologice. În realitate, avioanele coaliţiei niciodată nu au utilizat conexiunea aeriană Kuwait-Irak, până la începerea ostilităţilor.

• Repoziţionarea unităţilor irakiene, pe baza înşelăciunii datorate manifestelor aruncate de către armata americană.

• Simularea desfăşurării operaţiilor militare, găsită la Corpul III irakian, arată că ofensiva aliată va veni dinspre mare.

• Numărul mare de dezertări din rândul armatei irakiene, peste 44%, s-a produs înainte de începerea operaţiilor militare.

• Manifestele irakiene şi operaţiile duse pentru contracararea manifestelor alianţei, precum şi faptul că militarilor irakieni le-au fost confiscate receptoarele radio:

– lanţul de comandă irakian anunţa soldaţii că manifestele alianţei sunt contaminate chimic;

– comandanţii irakieni au confiscat soldaţilor radiourile, presupunând că ei ascultă programele emise de americani;

– irakienilor li s-a interzis să aibă sau să transporte manifeste ale Coaliţiei, precum şi înfiinţarea plutoanelor de execuţie, pe întreaga lungime a frontului, ce împuşcau pe acei soldaţi ce încercau să dezerteze.

• Prizonierii irakieni povesteau că ei ascultau radioul american pentru ştirile "adevărate".

• Radioul irakian "Mama tuturor bătăliilor" şi-a schimbat frecvenţa de emisie, trecând pe cea a radioului american, în scopul de a-l bloca.

• 98% dintre prizonieri au văzut sau au avut manifeste, reacţionând încurajaţi de acestea: au dezertat, au trădat, au abandonat echipamentul ori s-au predat.

• 58% dintre prizonieri au raportat că au ascultat programele emise de radioul american, considerându-le "de încredere".

• 34% dintre prizonieri au auzit mesajele emise prin difuzoare, iar dintre aceştia peste 50% le-au urmat îndemnul.

Cât succes a avut campania PSYOPS desfăşurată de armata americană în Războiul din Golf? În timpul războiului mai mult de 17.000 de militari au fugit în Arabia Saudită sau Turcia şi 44% din militari au dezertat. Crucea Roşie Internaţională a raportat că aproape 87.000 dintre militarii irakieni s-au alăturat forţelor Coaliţiei după ce au găsit şi citit manifeste. Aceasta dovedeşte că misiunea PSYOPS a funcţionat, salvând vieţi atât din tabăra inamică, cât şi din cea a Coaliţiei.

Probabil, elementul cel mai important al acestor "realizări" ale PSYOPS este faptul că toate actele de predare s-au săvârşit fără vărsare de sânge.

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

Grăjdan Emilia, Iacob Iuliana, Ciupitu Traian – Specificul operaţiilor psihologice desfăşurate în războiul din Irak. În "Psihologie aplicată în mediul militar", Vol. I, localitate, editura??? , 2006.

Hentea Călin – Propaganda fără frontiere, Editura Nemira, Bucureşti, 2002.

Le Bon Gustave – Psihologia maselor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

Le Bon Gustave – Aphorismes du temps présent, Paris, 1913.

Tocqueville Alexis de – De la Démocratie en Amérique Vol.I, Paris, 1835.

*** Army Special Operations Forces, Unconventional Warfare, FM 3-05.130, September 2008.

*** Doctrine for Joint Psychological Operations, Joint Pub 3-53, 1996.

*** Tactical Psychological Operations Tactics, Tehniques, and Procedures, FM 3-05.302, Octomber 2005.

*** Special Operations Forces, Force Structer and Readiness Issuse GAO/NSIAD-94-105, 1994.

 

http:// www.wikipedia.com

 

    





 

 

 

Abordarea bazată pe efecte a operaţiilor (EBAO)– noua filosofie a eficienţei în domeniul militar? (2)

 

O lume în schimbare. Federaţia Rusă în cursă pentru revenirea la rangul de mare putere cu potenţial de acţiune la nivel global

 

Opinii privind caracteristicile acţiunilor structurilor din cadrul Forţelor Terestre Române pentru participarea la sprijinul impunerii legii civile

 

Consideraţii privind participarea artileriei terestre la operaţiile întrunite ale Forţelor Terestre Române în cadrul NATO

 

Securitatea naţională în contextul reprezentărilor psiho-sociale asupra amplasării scutului antirachetă pe teritoriul României

 

Operaţiile psihologice, necesitate a actului de comandă

 

 

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache