Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
c  
 
 
 

 
 
APLICAŢIA UNICĂ
General de brigadă Tomiţă Cătălin TOMESCU

 

ABSTRACT: The initial presumption in issuing this thesis was that the Romanian Land Forces have to be prepared to undertake military actions on the national territory, to provide its own security and, in accordance with collective defence concept to be able to defence national interest abroad within multinational framework under coordination of NATO, UN, EU or coalition of interest. These military actions require forces with diverse specific conceptual and operational capabilities for total or hybrid war, stabilization, peacekeeping or humanitarian operations. In order to be able to face all requirements it is worth to identify within the land forces structure a new conduct and organizational concept for command post and forces’ exercises integrated or joint / combined tactical exercises.

 

Conform Doctrinei instruirii forţelor armate din 2003, "Pentru a putea răspunde acestor cerinţe [se referă la cerinţele câmpului de luptă modern], forţele armate trebuie să fie permanent gata să îşi îndeplinească misiunile". În prezent, România îşi propune crearea unei "armate moderne, deplin profesionalizate, dimensionată şi înzestrată corespunzător, cu forţe expediţionare mobile şi multifuncţionale, rapid dislocabile, flexibile şi eficiente, capabile să asigure credibilitatea apărării teritoriului naţional, îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul apărării colective şi participarea la misiuni internaţionale, în conformitate cu priorităţile şi cerinţele politicii externe şi de securitate".1

Analizând tendinţele de evoluţie ale fenomenului militar, constatăm că încep să se clarifice unele aspecte referitoare la modalităţile probabile de influenţă a mediului de securitate şi tehnologiilor viitoare asupra caracteristicilor câmpului de luptă şi acţiunilor militare, ceea ce poate duce la modificarea, uneori esenţială, a fizionomiei acestora. Datorită acestor considerente se produc modificări esenţiale şi asupra modului de planificare, organizare şi desfăşurare a procesului de instruire. Acest proces devine foarte important pentru armata noastră, în condiţiile participării cu trupe la acţiuni de luptă în teatre de operaţii externe, şi astfel trebuie gestionat şi manageriat cu mare atenţie, în scopul de a evita posibilele erori în reconstrucţia Armatei României.

 

Determinări conceptuale

În acest context, vă propun spre analiză o variantă de îmbunătăţire a unui segment din activităţile specifice celei mai importante componente din cele patru de bază ale instruirii (potrivit doctrinei instruirii forţelor armate, elaborate la nivelul Statului Major General, pilonii principali pe care se sprijină şi se asamblează întreaga arhitectură a instruirii forţelor sunt cele patru componente de bază ale acestei activităţi: instrucţia, învăţământul militar, exerciţiile, instruirea prin practicare2), respectiv instrucţia, prin componenta ei fundamentală (instrucţia operaţională). Segmentul la care fac referire este reprezentat de organizarea exerciţiilor (de orice fel şi pentru oricare eşalon, până la brigadă) taberelor de instrucţie şi aplicaţiilor tactice care se desfăşoară la unităţi şi mari unităţi. De cele mai multe ori, aceste structuri elaborează, pentru fiecare din activităţile menţionate, un cadru tactic şi o concepţie de desfăşurare a activităţii respective. Astfel, sunt create la fiecare dintre eşaloanele care elaborează aceste documente, în decursul unui an de instrucţie, diferite situaţii tactice, mai mult sau mai puţin corelate, din punct de vedere al concepţiei, cu strategia generală a instituţiei şi cu situaţiile concrete în care structurile Forţelor Terestre ale Armatei României pot să se găsească, şi anume: situaţii de criză sau conflict pe teritoriul naţional sau operaţii militare în afara teritoriului naţional, cu toate implicaţiile doctrinare pe care le implică acestea. În funcţie de eşalon, acestea sunt uneori superficial elaborate, greu de înţeles şi încadrat într-o situaţie reală (specifică teatrelor de operaţii actuale), inadecvate din punct de vedere al modului de acţiune şi reprezentare a inamicului şi chiar necorelată cu fizionomia unităţilor încadrate numai cu militari profesionişti.

Plecând de la aceste realităţi, am gândit că este necesară o direcţionare şi un sprijin acordat structurilor care elaborează concepţiile de desfăşurare a exerciţiilor tactice, taberelor de instrucţie şi aplicaţiilor, în vederea îndeplinirii obiectivelor calitative presupuse de nivelul naţional de exigenţă şi de calitatea de membru NATO. Din punctul meu de vedere, în Forţele Terestre, eşalonul care trebuie să integreze şi să direcţioneze concepţiile de desfăşurare a activităţilor de instrucţie specifice este brigada. Acest eşalon răspunde unui asemenea obiectiv prin: responsabilităţile specifice; numărul şi calitatea personalului care încadrează comandamentul brigăzii; nivelul de cunoaştere al obiectivelor de instruire la nivel naţional; nivelul de relaţionare cu structurile superioare din forţele terestre implicate în coordonarea procesului de instruire (divizia şi Statul Major al Forţelor Terestre). Prin urmare, este necesar ca, la nivelul brigăzilor, să fie creionat un cadru tactic general care să răspundă obiectivelor şi cerinţelor de instruire la nivelul unităţilor şi marii unităţi în funcţie de misiunile şi destinaţia acestora, nivelul de performanţă atins, implicit de competenţele şi capabilităţile acţionale specifice structurilor implicate. Este de la sine înţeles că diferenţierile de abordare (între brigăzi) sunt necesar a fi aplicate, în principal, în funcţie de:

• specificul misiunilor şi acţiunilor militare, care trebuie antrenate în acel an de instrucţie, şi am în vedere dacă vizează apărarea naţională sau participarea la o acţiune militară externă;

• tipologia operaţiilor şi acţiunilor militare la care unităţile Forţelor Terestre vizate pot lua parte, în concordanţă cu specificul şi destinaţia fiecăreia: dislocabile, de generare–regenerare, de luptă, sprijin sau asigurare;

• tipologia misiunilor care urmează să fie desfăşurate de unităţile şi subunităţile brigăzii respective, stabilite de comandanţii ierarhici în funcţie de obiectivele anului de instrucţie, experienţa de luptă a structurii, misiunea generală a acesteia.

 

Aplicaţia unică reprezintă cadrul tactic general prin care se integrează instrucţia la nivelul unităţilor şi marilor unităţi, se asigură o concepţie unitară şi modernă de desfăşurare şi prin care se răspunde cerinţelor de pregătire ale unităţii şi marii unităţi. Are un grad ridicat de complexitate dar, în acelaşi timp, oferă şi o largă flexibilitate comandanţilor în procesul de elaborare şi aplicare. Concepţia de elaborare, aplicare şi implementare a aplicaţiei unice poate fi elaborată atât la nivelul unei brigăzi dislocabile, cât şi al uneia de generare-regenerare, are un caracter de valabilitate pentru un an de instrucţie şi poate fi actualizată anual, în funcţie de obiectivele brigăzii.

Concret, vă propun spre analiză o variantă de organizare a acestei aplicaţii (cu tentă specifică pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de luptă în teatre de operaţii externe), aşa cum a fost creionată şi experimentată în structurile Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată.

 

Variantă de organizare a aplicaţiei unice

SCOP GENERAL: asigurarea cadrului tactic unic, conceptual şi operaţional, pentru antrenarea simultană sau independentă, pe durata unui an de instrucţie, a structurilor de conducere şi execuţie de nivel brigadă, batalion şi companie pentru rezolvarea/executarea, pe baza unui scenariu unic, de mare amploare, a întregii game de misiuni specifice brigăzii, atât în mediu naţional cât şi multinaţional.

 

TEMA: unităţile, după primirea ordinului de activare, pun în aplicare planurile specifice (de ridicare a capacităţii operaţionale), execută proiecţia forţelor în zona de conflict pentru a participa la o operaţie de apărare colectivă în compunerea ___ din compunerea ___.

După integrarea tuturor capabilităţilor operaţionale, trece la ___ pentru refacerea integrităţii ___ în graniţele recunoscute, participă la faza de stabilitate şi sprijin în zona tampon până la preluarea zonei de către autorităţile locale, ulterior execută defluirea.

 

SCENARIUL EXERCIŢIULUI

Etapa 1 – punerea în aplicare a Planurilor de realizare a capacităţii operaţionale

Marea unitate primeşte ordinul de activare, execută activităţile prevăzute în timpul de reacţie şi pune în aplicare Concepţia de deplasare în APOE/SPOE.

Etapa 2 – Executarea deplasării în TO şi ocuparea RSOMI (începe la ___ şi se încheie când M.U. este gata pentru executarea deplasării în TAA).

Marea unitate execută deplasarea în TO, debarcă în APOD/SPOD şi ulterior se deplasează în RSOMI.

Etapa 3 – Ocuparea TAA şi pregătirea operaţiei

Marea unitate se deplasează pe itinerarul ___, execută recunoaşterea itinerarelor de deplasare pentru trecerea la ____ şi stabileşte cooperarea cu forţele aflate la __.

Etapa 4 – Executarea operaţiei (începe la __ şi se încheie când integritatea teritorială este refăcută şi graniţa securizată).

Marea unitate execută deplasarea tactică şi trece la ___. Continuă ____ şi ulterior securizează graniţa recunoscută internaţional.

Etapa 5 Executarea operaţiilor de stabilitate şi sprijin în zona tampon (se încheie la preluarea controlului de către autorităţile civile locale).

Marea unitate execută operaţii de stabilitate şi sprijin în scopul descurajării, prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, restabilirii ordinii constituţionale, precum şi acordării ajutorului umanitar.

Etapa 6 Executarea redislocării pe teritoriul naţional (începe la preluarea controlului de către autorităţile civile locale şi se încheie la ajungerea în garnizoana de dislocare la pace).

Marea unitate execută retragerea forţelor din zona tampon, deplasarea către APOE/SPOE şi redislocarea forţelor pe teritoriul naţional.

 

VARIANTE DE ORGANIZARE ŞI APLICARE PE TIPURI DE EXERCIŢII:

– STX: unitatea primeşte ordinul de activare şi execută proiecţia forţelor;

– MAPEX: unitatea planifică, organizează şi execută dislocarea, ulterior organizează şi conduce activităţile specifice RSOMI, concomitent cu primirea şi elaborarea OPORD-ului;

– DMX: unitatea constituită ca grupare de forţe, trece la __ într-o zonă __, cucereşte obiectivul, ulterior continuă acţiunile pentru refacerea integrităţii __;

– CFX: unitatea constituită ca grupare de forţe, trece la __ într-o zonă __;

– CPX: unitatea execută proiecţia forţelor în zona __ şi după TOA participă la faza de stabilitate şi sprijin până la preluarea zonei de către autorităţile locale, ulterior execută defluirea __;

– TEWT: unitatea execută operaţii de menţinere a păcii în sprijinul unei ţări __în scopul asigurării condiţiilor pentru reconstrucţie şi reformă guvernamentală;

– LCX: exerciţiu de conducere logistică.

 

OBIECTIVE

I. Obiective principale:

1. Standardizarea şi îmbunătăţirea capacităţii de planificare, organizare şi conducere (coordonare) a activităţilor de realizare a capacităţii operaţionale în perioada "timpului de reacţie", pe timpul deplasării strategice, precum şi a activităţilor specifice în RSOMI şi TAA.

2. Facilitarea înţelegerii, însuşirii şi exersării activităţilor ce se desfăşoară la nivel de comandamente/state majore de mari unităţi şi unităţi, dar şi la nivelul forţelor luptătoare în RSOMI pentru finalizarea activităţilor integratoare şi de pregătire pentru executarea misiunilor primite, independent sau /şi împreună cu forţe din Alianţă.

3. Antrenarea şi facilitarea înţelegerii concepţiei unice de către structurile de comandă şi execuţie pe timpul exerciţiilor combinate, interarme şi intercategorii de forţe în limita aprobării planurilor de cooperare de la nivelul categoriilor de forţe.

4. Uniformizarea la nivel de concepţie, planificare, dar şi de execuţie a modalităţilor, tehnicilor şi procedurilor de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie din structura organică şi /sau primite ca întărire /sprijin (în sistem task force şi /sau battle group) în acţiuni de luptă executate pe timp de noapte şi în mediu ___.

5. Antrenarea structurilor luptătoare pentru executarea misiunilor specifice, pe baza procedurilor standard de operare (PII sau PIM), cu /sau fără întrebuinţarea focului armamentului şi tehnicii din înzestrare – în funcţie de felul exerciţiului executat.

6. Verificarea nivelului de sprijin logistic real.

7. Perfecţionarea deprinderilor personalului în întocmirea documentelor de planificare a exerciţiilor.

8. Validarea planurilor generice întocmite la nivel mare unitate şi unitate.

II. Obiective în sprijin:

1. Obiective pentru comandamentul marii unităţi:

a) coordonarea activităţilor specifice, desfăşurate la nivelul unităţilor subordonate, prin implementarea acestei concepţii;

b) antrenarea statului major în executarea realistă a estimărilor şi analizelor de situaţie;

c) clarificarea şi definirea relaţiilor de colaborare între compartimentele brigăzii, între acestea şi unităţi, între brigadă şi celelalte elemente şi structuri militare şi civile, care participă, în mod real, la derularea acţiunilor;

d) antrenarea statului major în derularea procesului de elaborare a deciziei, în aplicarea procedurilor de operare standard (cu referire, inclusiv, la cele destinate trecerii de la deplasarea strategică la operaţii de război, de la acestea la cele de stabilitate şi invers) şi în aplicarea doctrinei de întrebuinţare în luptă a forţelor;

e) pregătirea specifică a personalului care augmentează de la unităţile de generare /regenerare, precum şi exersarea procedurilor de integrare a altor structuri de sprijin, naţionale sau multinaţionale, în organica brigăzii.

2. Obiective pentru comandamentele unităţilor subordonate:

a) antrenarea în executarea calculelor tuturor forţelor şi mijloacelor la dispoziţie pentru planificarea unei misiuni de anvergură, începând cu pregătirea naţională, deplasarea strategică, executarea operaţiilor de război, stabilitate şi sprijin, şi ulterior extragerea din teatrul de operaţii şi defluirea;

b) antrenarea şi exersarea lucrului pe echipe de proiect, cu personal din compartimente diferite pentru întocmirea realistă a estimărilor, COA şi, în mod deosebit, pentru pregătirea şi exersarea jocurilor de război;

c) însuşirea şi exersarea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor de aplicare şi coordonare a planului de realizare a capacităţii operaţionale într-o operaţie NATO, simulată în conformitate cu reglementările în vigoare;

d) antrenarea şi evaluarea capabilităţilor statelor majore de a pregăti, organiza şi planifica structurile proprii pentru diferite faze ale unei misiuni reale (pregătirea naţională, deplasarea, executarea operaţiilor de război şi de stabilitate, a operaţiilor post-conflict şi repatrierea), SOP-urilor proprii şi procedurilor NATO;

e) înţelegerea complexităţii tranziţiei de la o operaţie de război majoră la operaţii de stabilitate şi sprijin (şi invers), ulterior planificarea şi conducerea defluirii în ţară;

f) evitarea rutinei şi stereotipismului în lucrul de stat major şi planificarea operaţiilor.

3. Obiective pentru fiecare tip de exerciţiu (STX, MAPEX, FTX, DMX, CPX, CFX, TEWT, LCX):

a) antrenarea statelor majore pentru clarificarea şi identificarea pachetelor de forţe optimale ce vor executa deplasarea în teatrul de operaţii, cu mijloace de transport naţionale, dar şi puse la dispoziţie de partenerii de alianţă;

b) antrenarea statelor majore şi a unităţilor /subunităţilor de manevră pentru conducerea şi executarea activităţilor specifice, astfel:

– în raioanele de dislocare naţionale, în perioada de activare (operaţionalizare), înainte de începerea deplasării strategice;
– în raioanele din RSOMI /TAA;
– pentru executarea deplasărilor strategice, tactice şi administrative;
– în raioanele (poziţiile) de plecare la executarea misiunii;
– pentru conducerea efectivă a misiunilor;

c) standardizarea tuturor activităţilor desfăşurate de structurile de logistică din subordine în planificarea şi conducerea activităţilor specifice din APOD, SPOD, RSOMI, TAA;

d) antrenarea unităţilor şi subunităţilor în realizarea dispozitivului de luptă, pe timp de noapte şi în acţiuni specifice luptei în mediu urban;

e) perfecţionarea tehnicilor şi procedeelor de realizare a sprijinului prin foc a forţelor principale, în special pe timp de noapte;

f) simplificarea şi perfecţionarea modului de acţiune al unităţilor şi subunităţilor, structurate organic şi /sau task force, în executarea corectă a procedeelor de luptă pe timp de noapte, în mediu urban;

g) fluidizarea şi perfecţionarea sistemului de realizare a fluxului informaţional în cadrul SARNBC privind realizarea raportării şi prognozei CBRN;

h) facilitarea însuşirii şi exersării activităţilor ce se desfăşoară pe timpul tranziţiei de la operaţii clasice, de tip război, la cele de sprijin şi stabilitate;

i) antrenarea statului major din punctele de comandă de bază şi de rezervă în gestionarea refugiaţilor din zona de responsabilitate a marii unităţi;

j) validarea procedurilor specifice ce se execută pentru realizarea transferului comenzii şi controlului operaţiilor curente între punctele de comandă de bază şi de rezervă;

k) antrenarea personalului care ocupă funcţii de comandă şi cu atribuţii specifice în pregătirea şi desfăşurarea unor activităţi de mediere şi intermediere, relaţii publice, CIMIC şi altele.

Apreciez că, abordând această variantă de organizare şi elaborare a concepţiilor pentru exerciţiile şi aplicaţiile tactice, pe parcursul unui an de instrucţie, se asigură o concepţie unitară de abordare a procesului de pregătire şi instrucţie. Astfel, comandanţii de brigăzi pot să dea "tonul" în ceea ce priveşte concepţia şi obiectivele instrucţiei în structurile subordonate, simplificând activitatea micilor comandanţi (de la plutoane şi companii), comandamentelor de batalion şi asigurând flexibilitatea necesară comandanţilor acestora. De asemenea, această variantă prezintă şi o serie de avantaje după cum urmează:

• Asigură caracterul întrunit (intercategorii de forţe armate) şi interarme (armele şi specialităţile specifice unei categorii de forţe) prin modul de realizare şi elaborare a fazelor aplicaţiei. Astfel, după terminarea perioadei de ridicare a capacităţii operaţionale (desfăşurate în ţară) urmează deplasarea combinată în teatrul de operaţii, utilizându-se mijloace terestre, aeriene şi navale. Ulterior, etapele de desfăşurare şi derulare a acţiunilor militare specifice acţiunilor militare tip război, urmate de cele de tip asimetric, asigură cadrul tactic necesar acţiunilor întrunite şi interarme.

• Poate fi adaptată cu uşurinţă pentru desfăşurarea acţiunilor militare pe teritoriul naţional sau în teatre de operaţii externe.

• Asigură coerenţă în îndeplinirea obiectivelor de instruire, un caracter unitar, din punct de vedere al concepţiei şi multilateral, din punct de vedere al tematicii, la nivelul unei brigăzi.

• Asigură aplicarea unei tematici multilaterale, prin trecerea structurii jucate prin toate fazele şi etapele de la primirea ordinului de activare şi până la repatriere, peste un an de zile (trecând prin tot ceea ce trebuie să treacă un batalion sau o brigadă înainte, pe timpul şi pentru întoarcerea din misiune).

• Asigură un nivel ridicat de flexibilitate comandanţilor de la fiecare structură şi le dă posibilitatea alegerii unui set semnificativ de exerciţii, fără a exista riscul de a se depărta de obiectivele stabilite pentru acel an de instrucţie şi a rămâne în corelaţie cu cerinţele naţionale şi NATO, şi obiectivele de interoperabilitate necesar a fi îndeplinite.

• Simplifică activitatea comenzilor de batalioane, fără a le îngrădi spiritul de îniţiativă şi implementarea propriilor concepţii de pregătire. Să nu uităm că aplicaţia unică, în sine, trasează cadrul general, asigură corelaţia cu obiectivele de instruire naţionale şi NATO, şi permite dezvoltarea oricărui gen de acţiuni militare pe formatul naţional sau multinaţional, în cadrul instrucţiei comandamentelor şi a trupelor.

• Permite antrenarea repetată şi introducerea cu uşurinţă a lecţiilor învăţate pentru temele de instrucţie fundamentale participării cu succes la acţiunile de luptă viitoare, şi anume instrucţia specifică de cercetare, supravieţuire, căutare şi salvare, COIN (operaţii contrainsurgenţă), CIED (acţiuni pentru contracararea dispozitivelor explozive improvizate), combinate cu instrucţia pentru protecţia împotriva NBC şi CBRN, atât pe timpul instrucţiei de bază, cât şi ulterior, pe timpul instrucţiei specifice armei, interarme şi întrunite, pentru toate tipurile de unităţi.

• Permite abordarea uneia sau a mai multor faze în limba engleză, ceea ce, de asemenea, reprezintă un avantaj semnificativ, şi care asigură, în plus, îndeplinirea unui obiectiv de interoperabilitate pentru unităţile dislocabile.

 

Concluzie

Această variantă poate fi adaptată pe baza experienţei de luptă, misiunilor specifice şi obiectivelor fiecărei structuri şi fiecărui comandant şi, de asemenea, poate fi îmbunătăţită pe baza lecţiilor învăţate şi a experienţei dobândite prin aplicarea ei de la an la an şi participarea la operaţii externe. Cu certitudine, reprezintă un element de mare ajutor comenzilor de batalioane şi brigăzi, favorabil aplicării celor mai moderne principii de planificare şi organizare a instrucţiei la nivelul Forţelor Terestre şi care se adresează tuturor genurilor de unităţi, indiferent de criteriile pe baza cărora le-am clasifica. Această abordare, prin nivelul ridicat de complexitate şi flexibilitate, "asigură un loc de muncă" pentru fiecare structură din Forţele Terestre, atât în contextul apărării naţionale, cât şi al operaţiilor externe.

Strategia de Securitate Naţională a României, 2007, p. 50.

SMG/I.F. – 7, Doctrina instruirii Armatei României, 2006, p.15.

 

    





 

 

 

Aplicaţia unică

 

Problematica securităţii globale în contextul transformărilor actuale din mediul internaţional (6)

 

Războiul bazat pe reţea – componentă activă a conceptului C4I2SR. Aplicaţii ale acestuia în operaţiile speciale

 

Forţele pentru operaţii speciale – o privire generică

 

Revoluţia informaţională, baza revoluţiei în afaceri militare (RAM)

 

Terorismul şi lumea a treia (1)

 

 

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache