Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
 
 
 
 

 
 
BIOTERORISMUL
Locotenent colonel Ilie PENTILESCU

 

Bioterorismul, o componentă a terorismului, este delimitat astfel: folosirea deliberată sau ameninţarea cu folosirea agenţilor biologici (etiologici) ai bolilor infecţioase (virusuri, bacterii, paraziţi şi fungi) a toxinelor acestora, toxinelor vegetale, bioregulatorilor* pentru a induce şi răspândi neliniştea, teama, frica, teroarea sau a intimida o persoană, un grup specific de persoane sau populaţia unei ţări în scopuri religioase, politice, ideologice, financiare sau interese personale.

Bioterorismul poate fi direcţionat de asemenea împotriva şeptelului, a rezervelor de alimente destinate oamenilor şi animalelor, a locurilor de preparare şi depozitare a hranei şi a aprovizionărilor cu apă.1

În anul 1970 au fost publicate estimările "Grupului de consultanţi al Organizaţiei Mondiale de Sănătate OMS" cu privire la consecinţele unui atac cu arme biologice (50Kg de agent biologic răspândit din avion asupra unui oraş cu o populaţie de 500.000 de locuitori).(tabelul 1).2

 

Tabelul 1
Numărul de cazuri "estimate" să apară în cursul unui atac cu arme biologice asupra unui oraş cu 500.000 de locuitori*

Agent

Arie de răspândire

Decese

Îmbolnăviri

Febra văii Rift

1

400

35.000

Encefalita de căpuşe

1

9.500

35.000

Tyfos

5

19.000

85.000

Bruceloză

10

500

100.000

Febră Q

> 20

150

125.000

Tularemie

> 20

30.000

125.000

Antrax

> 20

95.000

125.000

* În acest model, au fost răspândite, dintr-un avion 50 kg. de agent, de-a lungul unei linii de 2 km deasupra oraşului.

 

În anul 1997 s-au publicat date în legătură cu costurile estimate în cazul unui atac cu aerosoli de Bruceloză asupra unui oraş de 100.000 de locuitori: 447 milioane de dolari SUA şi cu aerosoli de Antrax: 20 miliarde de dolari SUA.

În anul 2001 au fost publicate rezultatele unui model matematic privind evoluţia epidemică a variolei după răspândirea deliberată a virusului variolic, presupunând infectarea iniţială a 100 persoane şi a altor 3 persoane pentru fiecare "persoană infecţioasă". Prin aplicarea "carantinei" s-ar putea întrerupe transmiterea bolii, dar ar fi necesar să se izoleze zilnic cel puţin 50% dintre cei care prezintă simptome. Vaccinarea ar putea duce la întreruperea epidemiei după 365 zile, de la răspândirea iniţială a virusului. Combinarea vaccinării cu carantina ar putea întrerupe epidemia numai dacă procentul de contacţi în carantină ar fi de 25% (dintre persoanele cu potenţial infecţios) şi vaccinarea ar reduce transmiterea cu un procent egal sau mai mare de 33. În acest scenariu ar apărea în total 4200 de cazuri de variolă şi ar fi necesare 365 de zile pentru a întrerupe epidemia.

Media "istorică" de doze de vaccin necesar pentru fiecare caz de variolă este apreciată la 2155 doze, ceea ce înseamnă că ar fi necesare 40 milioane de doze de vaccin antivariolic ca măsură de prevedere în cazul unui atac terorist cu virusul variolei.

Evaluările consecinţelor singurului atac cu arme biologice efectuat în secolul XXI "Antharax attack 2001 USA" nu au fost încă publicate.

Eforturile de pregătire a "Răspunsului şi ripostei în caz de atac cu arme biologice din SUA" aşa cum sunt oglindite în publicaţiile medicale de toate specialităţile în SUA susţin importanţa majoră pe care populaţia şi structurile de Sănătate Publică şi de Asistenţă Medicală civile şi militare o acordă Războiului biologic şi Bioterorismului.

 După "Anthrax Atack 2001" atacul biologic terorist a devenit o realitate; ameninţările cu repetarea fac parte din ştirile media cotidiene. Atacul biologic terorist, îndeosebi cel "acoperit" poate apărea "oriunde şi oricând" şi, "întrucât Armele Biologice sunt invizibile fără miros, fără gust, nimeni nu poate să sesizeze faptul că un atac biologic terorist este în desfăşurare". Datorită intervalului între declanşarea atacului şi apariţia primelor semne clinice şi epidemiologice – incubaţia – teroriştii implicaţi pot să se retragă după declanşarea atacului. Din acest motiv C.D.C. ( Center for Infectious Disease and Prevention) Atlanta, Georgia SUA a înfiinţat un "serviciu special" care se preocupă de "culegerea de informaţii" referitoare la eventualitatea unui "Atac Biologic Terorist".

Deşi ideea utilizării agenţilor biologici şi chimici, ca arme folosite în atacuri bioteroriste, este veche, recentele progrese ale biotehnologiei oferă posibilitatea creării unor arme biologice cu un potenţial impresionant.

Mult timp, în secolul trecut, se aprecia că a existat tendinţa ca armele biologice şi chimice să fie mai puţin folosite datorită slabei lor eficienţe. Această tendinţă nu mai este de actualitate. Dimpotrivă, se apreciază că se vor intensifica şi se vor produce noi atacuri bioteroriste deoarece se consideră că pot să existe specialişti în grupările teroriste (chimişti, geneticieni, biologi) care pot pune la punct, în scurt timp, agenţi biologici, dar şi chimici, şi pot elabora scenarii ingenioase de fabricare, transport şi dispersie a acestora.

Ideea că grupurile teroriste nu dispun de tehnologiile sofisticate necesare preparării de agenţi toxici şi a celor biologici periculoşi nu mai este de actualitate. Chiar dacă organizaţiile respective nu au fabrici proprii, care să producă în cantitate mare astfel de produse, nimeni nu poate garanta că aceste organizaţii nu au acces la astfel de întreprinderi, că nu laboratoare proprii în care să se facă cercetări şi să se realizeze, în cantităţile dorite, substanţe extrem de nocive.

Ingineria genetică aplicată agenţilor biologici de luptă le poate altera patogeneza, perioada de incubare sau chiar sindroamele clinice pe care le determină. Rezistenţa la medicamente antimicrobiene poate fi modificată şi pot fi produse tulpini care scapă răspunsului gazdei, indus de imunizarea convenţională.

 Asistăm, în prezent, la apariţia unei noi generaţii de arme biologice reprezentate de organismele modificate genetic. Cu organismele modificate genetic se trece din domeniul laboratoarelor mici sau clandestine în cel al tehnologiilor de vârf.

Printre armele biologice noi care ar putea fi fabricate se numără şi agenţii binari, alcătuiţi din două elemente care, separate, sunt aproape inofensive, însă combinate pot fi letale. Un exemplu concludent ar putea fi un agent patogen puţin periculos, însă, care, în combinaţie cu antidotul său, devine virulent. Ar putea fi răspândit, astfel, un virus care să provoace simptomele gripei, dar care ar deveni mortal în momentul administrării de aspirină.

Conform unui nou concept strategic, se pot crea "arme non letale", utilizând un microorganism sau toxină responsabilă de o afecţiune puţin periculoasă, dar care generează incapacitate, îngreunând astfel orice apărare eficientă a adversarului.

Oricât de virulent ar fi, un agent biologic trebuie să scape de detecţie şi contramăsuri pentru a fi o armă eficientă. Instrumentele diagnostice moderne utilizează anticorpi monoclonaţi orientaţi specific contra proteinelor de la suprafaţa microorganismelor. Or, pe viitor, se poate modifica secvenţa genelor ce codează aceste proteine, ceea ce va determina imposibilitatea detecţiei.

Inevitabil, revoluţia în biotehnologie va plasa în mâinile grupurilor mici (competente din punct de vedere tehnic) o şi mai mare putere distructivă. Această perspectivă pare a fi conturată şi confirmată nu de programe militare, ci de cercetări şi studii cu caracter ne secret , efectuate în medii universitare.

Concluziile desprinse din stoparea proliferării nucleare, în ultima jumătate a secolului trecut, nu pot fi aplicate cu uşurinţă în cazul proliferării armelor biologice în secolul XXI. A început cu decriptarea genomului uman şi a unei multitudini de microorganisme patogene, cu manipulările genetice care pot conduce la crearea unor noi generaţii de arme biologice. Aceste studii asupra sistemului imunitar uman şi a genomului uman conduc, inevitabil, la metode ce pot cauza îmbolnăviri grave omului sau animalelor, iar toate acestea sunt, din păcate, informaţii publice.

După atentatul chimic de la metroul din Tokyo, interesul teroriştilor pentru armele chimice şi biologice a crescut. În 1997, numărul unor astfel de atentate a crescut de aproximativ trei ori faţă de 1996 (FBI a anchetat peste 100), iar în următorii ani a fost şi mai mare. Există informaţii potrivit cărora unele organizaţii şi grupuri teroriste manifestă un interes deosebit faţă de mijloacele chimice şi biologice.

Alegerea unei practici sau a alteia nu este lăsată la întâmplare, fiind determinată de posibilităţile pe care le oferă terenul, de capacităţile grupării, de sistemul de apărare al ţintei vizate şi – voit sau nu – de ceea ce am putea numi "impactul politico-mediatic". Metodele teroriste se răspândesc prin contaminare, inovaţiile sunt reproduse, acţiunile copiate. Stăpânirea câtorva tehnici permite, cu timpul, rafinarea lor.3

O trăsătură specifică a atacurilor bioteroriste este aceea că ele "renunţă" la imediatul spectacular: nici oraşe spulberate, nici milioane de morţi dintr-odată. Mai insidioase, ele folosesc viaţa contra vieţii, lovind lent, insesizabil, orbeşte, imprevizibil. Nici nu are nevoie să fie foarte distrugătoare pentru a dezorganiza o ţară. Este suficient efectul de panică pe care-l produce şi care face din ele o redutabilă armă psihologică. Câtă vreme, de exemplu, antraxul n-a făcut decât patru morţi în SUA, în octombrie 2001, farmaciile au fost luate cu asalt, milioane de persoane au luat antibiotice, Camera Reprezentanţilor a fost evacuată şi trierea corespondenţei a fost grav perturbată. De fapt, părerea majorităţii specialiştilor este că teroriştii, prin panica generată, sunt convinşi că vor atrage atenţia asupra cauzei pentru care luptă, într-o măsură mai mare decât printr-un atac convenţional".

Atacurile bioteroriste sunt considerate, de majoritatea oamenilor, ca fiind misterioase, nediscriminate, necontrolabile şi imprevizibile, greu de disociat de o epidemie naturală, toate aceste caracteristici generând o stare de anxietate colectivă.

 Mijloacele prin care se duc la îndeplinire acţiunile bioteroriste se împart în trei categorii: cunoscute, bănuite (posibile) şi necunoscute. Pentru cele cunoscute în prezent (laboratoare proprii, diferite întreprinderi ale industriei chimice şi farmaceutice, instalaţii de fabricare a drogurilor şi toxinelor, mijloace de transport şi de dispersie la ţintă etc.), ca şi pentru cele posibil a fi întrebuinţate, pot fi prevăzute măsuri adecvate de contracarare şi de protecţie, mai ales că 40% din laboratoarele farmaceutice şi biotehnologice se află pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Mai dificil de contracarat sunt cele încă nebănuite. Aceste mijloace se bazează în special pe biotehnologiile moderne şi, mai ales, pe cercetările din domeniul inginerie genetice. Noile descoperiri în domeniul genomului şi modificările genetice se aplică deja în agricultură şi în creşterea animalelor, iar rezultatelor actuale (crearea de mutanţi, bacterii, viruşi etc.) încep să îngrijoreze omenirea. Este posibil ca şi din acest domeniu să-şi recruteze terorismul, în viitor, mijloacele de distrugere masivă.

Un atac biologic nu va fi detectat decât, cel mai probabil, când apar primele simptome sau chiar primele victime. Acest efect întârziat conferă, de asemenea, bioterorismului o eficacitate deosebită.

Transportul şi disperarea agenţilor biologici şi toxici pare a fi, în opinia unor specialişti, problema cea mai dificilă a terorismului chimic şi a bioterorismului. Desigur, o astfel de ipoteză este valabilă în ceea ce priveşte transportul şi dispersia substanţelor chimice cunoscute până în prezent, dar mai puţin a agenţilor biologici.

Agenţii chimici sunt, în general, în stare lichidă sau gazoasă, iar transportul şi dispersia lor presupun recipienţi speciali şi sisteme de pulverizare corespunzătore. Sunt necesare, de asemenea, spaţii închise şi mari concentrări de oameni, ceea ce nu există decât în anumite locaţii, cum sunt metrourile, clădirile, sălile de conferinţe, instituţii publice etc. La aceste condiţii necesare defavorizate, se adaugă factorii atmosferici, cei meteorologici, precum şi măsurile de protecţie luate de instituţiile abilitate. De aceea, atacurile cu agenţi chimici (sarin, soman, tabun, VX şi alte substanţe de acest tip) vor fi, ca şi până acum, sporadice, punctiforme, în locuri selecţionate cu multă grijă.

Răspândirea substanţelor biologice nu necesită mijloace moderne şi nici nu presupune vreun efort de ingeniozitate. Pentru că pătrund în organism prin inhalare sau ingestie, ele pot fi uşor lansate deasupra unei suprafeţe mari, fie cu bombe sau prin vaporizare într-un spaţiu acoperit, fie prin reţeaua de apă potabilă sau în produsele alimentare. Arma biologică este, aşadar, prin însăşi natura ei, o armă invizibilă, "parşivă" în cel mai înalt grad, poate fi transportată fără să fie detectată.

Deşi unii specialişti în domeniu consideră că probabilitatea producerii unui atac bioterorist de amploare este scăzută, Louis Pasteur spunea, încă din secolul trecut, că "Şansa surâde minţilor pregătite". Cunoaşterea legată de bioterorism poate întări capacitatea profesioniştilor din domeniul medical de a recunoaşte precoce şi de a acţiona adecvat, conform planurilor instituţionale de bioterorism. Pregătirea pentru bioterorism implică educarea echipelor de îngrijiri medicale, încorporarea planurilor instituţionale în planuri de urgenţe şi dezastre naţionale, cooperarea şi comunicarea între spitalele de boli infecţioase şi departamentele de sănătate publică. Cele mai utile modificări ale politicilor internaţionale de combatere a bioterorismului trebuie să fie făcute în sensul strângerii de informaţii cu toate mijloacele disponibile, schimbului de informaţii, analizei informaţiilor şi al evaluării ameninţărilor. Din păcate, cooperarea juridică internaţională împotriva bioterorismului rămâne extrem de redusă la nivel global. Unii autori consideră necesar să fie conceput un protocol pentru raportarea şi investigarea incidentelor de biosecuritate în cazul unui atac cu arme biologice, dar şi în cazul de pierdere a substanţelor materialelor infecţioase şi a unei activităţi neautorizate. Lupta împotriva atât a afecţiunilor "emergente" (nou apărute), cât şi împotriva celor "reemergente" (revenite în actualitate), generate de un atac bioterorist, este în continuă desfăşurare.4

Protecţia şi apărarea împotriva acţiunilor bioterorismului cer neapărat intervenţia promptă a instituţiilor şi structurilor specializate, care trebuie să se constituie într-o interfaţă între lumea ştiinţifică şi societatea umană ce trebuie pregătită şi apărată prin mijloace specializate împotriva acestui tip de terorism, care rămâne, după gradul de periculozitate, ameninţarea mondială numărul unu.

Aceste măsuri sunt deosebit de importante şi, de aceea, trebuie luate din timp, realizându-se un sistem naţional de reacţie în situaţii limită, care să vizeze şi lichidarea efectelor atacurilor chimice şi biologice (atacurilor NBC, în general), inclusiv a celor efectuate de terorişti, întrucât acestea din urmă sunt oricând posibile. Aceste măsuri sunt: localizarea zonelor atacate chimic şi biologic precum, şi izolarea lor; prevenirea extinderii contaminării asupra altor zone; intervenţia promptă a structurilor specializate pentru tratarea populaţiei şi decontaminarea zonei; alte măsuri strict specializate.

Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele terorismului chimic şi a bioterorismului care, în următoarea etapă, se vor multiplica şi se vor diversifica, efectele fiind deosebit de grave.

 

BIBLIOGRAFIE

Păun Ludovic – Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea, Bucureşti, 2003;

Preda Eugen – Evoluţie şi tendinţe ale Bioterorismului la început de secol XXI, în Spaţiul Sud-est European în contextul globalizării (sesiune de comunicări ştiinţifice), vol.1, Editura Universităţii Naţionale de Apărare "CAROL", Bucureşti, 2007, pag.203.

 

* Compuşi organici naturali ai celulelor organismelor vii care reglează diverse procese naturale (citokine, neurotransmiţători, eicosanoide, enzime proteolitice ).

1. Cf.Ludovic PĂUN Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea, Bucureşti, 2003.

2. Ibidem, pp. 56-58.

3. Cf. .Dr.Eugen Preda, Evoluţie şi tendinţe ale Bioterorismului la început de secol XXI, în Spaţiul Sud-est European în contextul globalizării (sesiune de comunicări ştiinţifice), vol.1, Editura Universităţii Naţionale de Apărare "CAROL", Bucureşti, 2007, pag.203.

4. Ibidem., p. 211.

 
    





 

 

 

 

Subsistemul de asigurare date pentru artilerie

 

Programul NATO de supraveghere terestră, o soluţie multinaţională

 

Tehnici de compresie a imaginilor în tehnologiile multimedia

 

Bioterorismul

 

Vehiculul tactic terestru fără pilot "Gladiator"

 

O istorie a tancului românesc

 

Efectul undei de şoc asupra construcţiilor şi oamenilor

 

 

 

 

 

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache