Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
DESPRE NOI
 
 
 
 

 
 
SUBSISTEMUL DE ASIGURARE DATE PENTRU ARTILERIE
Colonel dr.Adrian STROEA

 

 

Conducerea cu succes a forţelor în lupta modernă solicită comandanţilor şi statelor majore – între altele – o mare capacitate organizatorică şi de adaptare la condiţiile concrete ale situaţiei. Aceasta din urmă se bazează pe o activitate de concepţie şi, totodată, de execuţie, deosebit de complexe, în care latura informaţională capătă o importanţă majoră.

 

Conceptul ISTAR

Ca un răspuns la necesitatea digitalizării câmpului de luptă, teoreticienii militari au impus în gândirea şi practica militară conceptul ISTAR, prin care se urmăreşte realizarea monitorizării (vizualizării) continue a câmpului de luptă, în vederea asigurării informaţiilor necesare comandanţilor şi statelor majore pentru luarea deciziilor şi îndeplinirea misiunilor primite.

Utilizarea informaţiilor la nivelul tuturor categoriilor de forţe în timp real presupune asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii arhitecturii sistemelor de informaţii/cercetare ale acestora, care trebuie să fie în consens operaţional cu ultimele concepte în domeniu ale Alianţei Nord-Atlantice.

Astfel, dacă la nivelul structurilor de analiză şi coordonare s-a implementat conceptul AS1C (AH Sources Information Cell – Celulă pentru informaţii din toate sursele), la nivelul structurilor combatante se doreşte implementarea conceptului ISTAR.

Conceptul ISTAR (Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance) este definit ca ansamblul activităţilor de: descoperire, prelucrare şi difuzare oportună, precisă şi sigură a datelor şi informaţiilor, care sprijină planificarea şi conducerea operaţiilor, procesul de management al ţintelor şi permite comandanţilor îndeplinirea misiunilor încredinţate. Prin urmare, este o capabilitate a comenzii care asigură "vizualizarea" operaţiilor comune (Common Operaţional Picture) şi "vizualizarea" ameninţărilor (SA - Situational Awareness) de către comandanţi şi state majore la toate nivelurile de comandă. Sistemul ISTAR, atunci când este combinat cu un sistem eficient C4I, este cunoscut ca C4ISTAR şi reprezintă punerea în practică a conceptului cercetare/descoperire, în timp ce, la nivelul grupărilor de forţe, se foloseşte termenul ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance).

Conceptul ISTAR implică, aşadar, informaţii, supraveghere, identificare - selectare ţinte, cercetare. Totodată, presupune culegerea, procesarea şi distribuirea coordonată, periodică, precisă, oportună şi sigură a datelor şi informaţiilor, în scopul sprijinirii planificării şi conducerii operaţiilor militare, lovirii ţintelor şi evaluării efectelor la ţintă, în vederea sprijinirii comandantului în atingerea obiectivelor operaţionale.

În esenţă, ISTAR derivă din funcţionarea cumulativă a sistemelor de supraveghere, cercetare, identificare şi selectare a ţintelor şi a procesului informaţional, prin intermediul unei metodologii de coordonare centralizată. În concluzie, sistemul ISTAR este structura de execuţie care înglobează toate capabilităţile de culegere a datelor şi informaţiilor din câmpul tactic, dispunând totodată şi de capacitatea de procesare a acestora.

Sistemul ISTAR, furnizând informaţii cât mai complete despre inamic, facilitează cunoaşterea scopurilor, capabilităţilor, intenţiilor, strategiilor şi obiectivelor tactice, a metodelor de operare, a punctelor vulnerabile şi a moralului acestuia.

Principiile ISTAR derivă, la modul esenţial, din însăşi principiile specifice activităţii de informaţii propriu-zise, respectiv coordonarea centralizată, oportunitatea, acurateţea, precum şi schimbul de informaţii şi economia de efort. Principalele sale capabilităţi funcţionale sunt: sensibilitatea, acoperirea continuă, robusteţea, flexibilitatea.

ISTAR furnizează comandantului informaţii prelucrate de la începutul procesului de luare a deciziei, până la întocmirea planului de operaţii şi conducerea operaţiilor; practic, instituindu-se într-o capabilitate a conducerii care contribuie atât la redactarea imaginii întrunite a câmpului de luptă şi vizualizarea situaţiei informaţionale operative – Situaţional Awareness – pentru comandant, statul major şi toţi ceilalţi utilizatori, la toate nivelurile de comandă, cât şi la informarea asupra manevrelor executate de sistemele de lovire.

Componentele caracteristice ISTAR-ului sunt:

a) asigurarea cu date (Intelligence), care reprezintă procesul de informare cu privire la naţiunile străine, forţele şi elementele ostile sau potenţial ostile ori zonele actuale sau potenţiale de desfăşurare a operaţiilor. De asemenea, furnizează şi informaţiile care conduc la o mai bună înţelegere a influenţei terenului, condiţiilor meteo, activităţilor, capabilităţilor, doctrinei şi intenţiilor adversarului sau potenţialului adversar, precum şi orice alte informaţii asigurate prin mijloace terestre sau aerospaţiale care să permită comandantului să înţeleagă ameninţările şi să preia iniţiativa pe câmpul de luptă prin optimizarea capabilităţilor trupelor proprii;

b) observarea (Surveillance) constă în observarea sistematică a spaţiului aerian, a suprafeţei sau profunzimii zonelor, a personalului şi tehnicii prin metode vizuale, acustice, electronice, fotografice sau  altele;

c) descoperirea şi determinarea ţintelor (Target Acquisition) constă în detectarea, identificarea şi localizarea ţintelor, suficient de detaliat, pentru a permite angajarea efectivă de către sistemele de armament în lovirea acestora;

d) cercetarea (Reconnaissance) este definită ca misiunea destinată obţinerii prin observare vizuală sau prin alte metode de detecţie a informaţiilor despre activităţile şi resursele unui inamic ori potenţial inamic sau de a asigura datele meteorologice, hidrografice ori caracteristicile geografice ale unei anumite zone.

În cadrul ISTAR lucrul în comun al sistemelor componente se face sub forma "sistemului de sisteme". Aceasta necesită ca mijloacele să fie folosite mai curând ca o singură entitate decât ca o serie de mai multe elemente individuale interconectate. Acest sistem furnizează totodată un ansamblu de mijloace pentru fiecare nivel de conducere şi asigură interacţiunea esenţială între acestea. În cadrul sistemului este imperios necesară existenţa unui operator care trebuie să fie elementul principal pentru fiecare nivel de comandă. Aceştia, împreună cu alte elemente precum vehiculele aeriene fără pilot (UAV-Unmanned Aerial Vehicles), războiul electronic (EW-Electronic Warfare) şi echipele speciale de interogare (HUMINT- human intelligence) reprezintă elementele constitutive ale acestui sistem.

Procesul ISTAR gravitează în jurul a patru elemente ale ciclului de informaţii: determinarea, colectarea, procesarea şi transmiterea. Până în prezent, ciclul a fost concentrat pe determinarea informaţiilor necesare, colectarea acelor informaţii şi procesarea lor ulterioară, în scopul obţinerii datelor de cercetare.

Sursele de cercetare sunt acele mijloace sau sisteme folosite pentru observarea, detectarea şi înregistrarea sau transmiterea informaţiilor referitoare la anumite condiţii, situaţii şi evenimente. Principalele tipuri de surse de cercetare utilizate în cadrul procesului de descoperire şi determinare a ţintelor sunt următoarele:

a) cercetarea prin semnale (SIGINT – Signals Intelligence);

b) cercetarea prin imagini (ÎMINT – Imagery Intelligence);

c) spionajul (HUMINT – Human Intelligence).

SIGINT înglobează sistemele care detectează şi localizează ţintele pe baza semnalelor provenite de la diferite surse (radio, radar, baliză etc.). Sistemele SIGINT proprii cercetează şi interceptează semnalele electronice şi pe baza caracteristicilor acestor semnale sau a mesajelor interceptate identifică ţinta.

IMINT este compusă din sistemele care detectează şi localizează ţintele pe baza imaginilor captate de senzorii de detectare pe bază de fotografii, imagini TV, infraroşu şi radare de detectare a mişcării. Aceşti senzori pot cerceta zone care nu pot fi observate de la sol şi oferă date precise privind poziţia ţintei.

HUMINT se referă la informaţiile obţinute prin discuţii cu populaţia şi autorităţile civile din zonă şi sunt obţinute de echipele speciale de interogare care se regăsesc de obicei la nivel brigadă şi mai sus.

Cât priveşte artileria terestră, subsistemului de asigurare date – ca parte a ISTAR – i se acordă importanţa cuvenită deoarece, în absenţa unor date precise despre ţinte, calităţile sistemelor de lovire nu pot fi valorificate şi, implicit, nu poate fi asigurat sprijinul prin foc al forţelor luptătoare.

 

Rolul şi misiunile
subsistemului de asigurare date
pentru artileria terestră

Dată fiind importanţa pe care o reprezintă informaţia despre realitatea câmpului de luptă pentru conducerea acţiunilor militare, înţelegerea exactă a situaţiei şi anticiparea cursurilor de acţiune viitoare, fiecare armată a încercat, în decursul timpului, să-şi perfecţioneze mijloacele şi metodele de colectare, procesare şi utilizare de date despre câmpul de luptă şi despre inamic. Acest lucru a determinat creşterea rolului subsistemului de asigurare cu date.

În ceea ce priveşte artileria, acest rol nu îi conferă totuşi subsistemului de asigurare date un statut individual şi izolat în cadrul întregului ansamblu, ci îl integrează alături de celelalte subsisteme ale artileriei. În schimb, pentru realizarea unităţii de acţiune a artileriei în câmpul tactic, după subsistemul logistic, subsistemul de asigurare cu date constituie punctul de plecare în pregătirea oricărei operaţii. De asemenea, subsistemul de asigurare date, prin structura sa, are un rol deosebit de important în realizarea coeziunii şi unităţii informaţionale, reprezentând un adevărat liant pentru eşaloane.

Artileria terestră execută o gamă diversificată de sarcini specifice şi implicite, contribuind în mod oportun şi eficient la realizarea concepţiei comandanţilor grupărilor de forţe. Toate operaţiile se desfăşoară însă cu respectarea Regulilor de Angajare (ROE – Rules of Engagement), care determină modul de întrebuinţare a sistemului artileriei terestre. Pentru obţinerea succesului în faţa inamicului, o grupare de forţe trebuie să îndeplinească trei funcţii principale: descoperirea; fixarea; lovirea (angajarea) sa.

Descoperirea inamicului este o funcţie de bază care se realizează pe tot parcursul operaţiei şi presupune localizarea, identificarea şi evaluarea potenţialului inamic.

Aceste funcţii diferă de la o armată la alta, dar, în cadrul armatelor statelor membre NATO, ele au, în general, acelaşi conţinut. Astfel, putem discuta de un adevărat ciclu de asigurare cu date prin care o parte din informaţiile brute sunt obţinute, grupate, transformate şi puse la dispoziţia diferitelor eşaloane. Acest ciclu presupune ineluctabil următoarele activităţi: orientarea cercetării, exploatarea datelor de cercetare şi difuzarea informaţiilor.

Orientarea constă în determinarea nevoilor de cercetare, stabilirea unui plan de realizare a cercetării, trimiterea nevoilor şi a ordinelor de cercetare către eşaloanele vizate din cadrul subsistemului de asigurare date şi controlul permanent al activităţii acestora.

Cercetarea constă în executarea ordinelor de cercetare primite de la eşaloanele superioare de către elementele componente ale subsistemului de asigurare date şi transmiterea datelor obţinute către elementele specializate în exploatarea acestora, pentru elaborarea informaţiei.

Exploatarea datelor de cercetare reprezintă activitatea de transformare a datelor de cercetare în informaţii, prin clasificarea acestora, evaluarea, analiza, sinteza şi interpretarea lor.

Difuzarea/Diseminarea informaţiilor constă în transmiterea acestora în timp util sub forma cerută, prin orice mijloc specific, tuturor eşaloanelor interesate.

Toate aceste activităţi, concretizate în localizarea şi identificarea inamicului, sunt esenţiale pentru a asigura fixarea şi angajarea ulterioară a acestuia cu succes. Modul cum artileria participă la realizarea acestei importante funcţii este prezentat sintetic în tabelul următor:

tabel metode

Asigurarea cu date se realizează într-un cadru unitar care necesită o planificare judicioasă. Această planificare presupune parcurgerea unui proces complet şi coerent ce constă în principal în:

a) direcţionarea şi organizarea cercetării – prin planul de asigurare cu date care însumează nevoile de cercetare;

b) orientarea cercetării – constă în realizarea planului de cercetare şi a planului de întrebuinţare a mijloacelor de asigurare date, asigură repartiţia în timp şi spaţiu a misiunilor de asigurare cu date între toate elementele subsistemului;

c) coordonarea cercetării - asigură transmiterea la elementele de asigurare date şi stabileşte modul de acţiune al acestora în spaţiu şi timp.

O altă parte a misiunilor subsistemului de asigurare date se concretizează în pregătirea informativă a câmpului de luptă. Printr-o analiză precisă a terenului, a condiţiilor meteo şi a capacităţilor adversarului, această activitate vizează elaborarea unui plan de acţiune în domeniul asigurării cu date şi implicit a sprijinului operaţiilor, urmărindu-se următoarele:

a) determinarea capacităţilor, vulnerabilităţilor şi a modului probabil de acţiune al adversarului;

b) furnizarea unei baze de date pentru planificarea şi executarea cercetării, precum şi pentru coordonarea sprijinului operaţiilor;

c ) sprijinirea procesului de decizie privind executarea manevrei de forţe şi mijloace a trupelor proprii.

d) îndeplinirea în condiţii optime a misiunilor mai sus prezentate presupune o eficientă relaţionare şi comunicare la toate eşaloanele.

Comandanţii unităţilor de artilerie terestră sunt responsabili pentru dispunerea elementelor subsistemului de asigurare date, în concordanţă cu cerinţele Planului de Culegere a Informaţiilor (ICP – Intelligence Collection Plan) şi cu Cerinţele privind Informaţiile Critice necesare Comandantului (CCIR – Commander’s Critical Information Requirements). Planul trebuie să ia în considerare dispunerea şi posibilităţile subsistemelor de informaţii, supraveghere, descoperire, determinare şi recunoaştere – IST AR, care nu aparţin sistemului artileriei, utilizate pentru întocmirea ICP, la fel de bine ca şi resursele comandate şi controlate la nivel superior. O planificare şi anticipare minuţioasă a mijloacelor de asigurare cu date, coroborată cu procesul de pregătire informativă a câmpului de luptă (IPB – Intelligence Preparation of the Battlefield) asigură procurarea şi difuzarea rapidă a informaţiilor în vederea executării eficiente a sprijinului prin foc al operaţiilor. Sistemul C4I (Comandă, Control, Comunicaţii, Computere şi Informaţii) face posibile legăturile "senzor cu senzor" şi "senzor cu trăgător", asigurând sprijinul prin foc oportun şi transmiterea datelor pentru planificarea acestuia, precum şi a ordinelor/comenzilor de angajare/lovire a ţintelor selectate.

 

Mijloacele STA ale artileriei

Principalele caracteristici ale artileriei terestre sunt posibilitatea de a descoperi şi determina ţinte, prin intermediul mijloacelor sale STA (Surveillance and Target Acquisition), în orice condiţii de stare a vremii, pe o suprafaţă mare şi în adâncime, precum şi capacitatea de a executa foc asupra lor din poziţii de tragere dispersate. Acest sistem conţine următoarele patru elemente:

a) subsistemul de asigurare date STA (subsistem al sistemului ISTAR);

b) subsistemul de conducere, comunicaţii şi informaţii (C2I);

c) subsistemul de lovire;

d) subsistemul logistic.

Subsistemul de asigurare date al artileriei terestre (STA – Surveillance and Target Acquisition), ca parte integrantă a sistemului ISTAR, reprezintă ansamblul forţelor şi mijloacelor specifice artileriei, care oferă date şi informaţii iniţiale pentru sprijinul prin foc şi care contribuie la cunoaşterea situaţiei inamicului şi la analiza acesteia în cadrul statului major al marilor unităţi interarme.

Bătaia şi puterea de distrugere a artileriei terestre moderne, combinată cu eficienţa subsistemelor de supraveghere, descoperire şi determinare a ţintelor, de comandă şi control, de lovire, precum şi cu capacitatea de coordonare a altor sisteme de sprijin prin foc, permit ca o putere de luptă zdrobitoare să fie pusă în aplicare în locurile şi la momentele decisive. Astfel, artileria terestră poate fi utilizată cu succes în toate operaţiile luptei armate.

Subsistemului de asigurare date al artileriei i se acordă importanţa cuvenită deoarece, în absenţa unor date precise despre ţinte, calităţile sistemelor de lovire nu pot fi valorificate. Prin urmare, artileria terestră, ca mijloc principal de sprijin prin foc, joacă un rol important în câmpul de luptă, atât prin executarea nemijlocită a focului şi manevra de material, cât mai ales prin forţele şi mijloacele subsistemului de asigurare date. Pe lângă faptul că execută o gamă diversificată de sarcini cu sistemele sale de armament, artilerie ghintuită, aruncătoare, aruncătoare de proiectile reactive şi rachete, artileria integrează şi toate mijloacele de comandă, control şi asigurare date disponibile, astfel încât să contribuie, în mod oportun şi eficient, la înfăptuirea concepţiei comandanţilor grupărilor de forţe.

Elemente componente ale STA folosite pentru misiunile de culegere a informaţiilor sunt întrebuinţate în funcţie de necesitatea descoperirii şi determinării ţintelor angajate de către artilerie. Pentru asigurarea datelor, artileria foloseşte sisteme terestre şi aeriene. Elementele componente ale STA sunt:

a) observatori înaintaţi (FOs – Forward Observers);

b) sisteme radar şi de cercetare sunet pentru descoperirea şi localizarea inamicului;

c) avioane fără pilot (UAV-Unmaned Aerial Vehicle) pentru supravegherea inamicului, localizarea ţintelor şi evaluarea efectelor în urma angajării acestora.

Toate aceste mijloace sunt integrate într-un "sistem de sisteme", care se completează reciproc, unele dintre ele acţionând atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte şi în orice condiţii de stare a vremii.

Capabilităţile subsistemului de asigurare cu date al artileriei terestre, prin modul cum sunt dotate şi întrebuinţate elementele componente ale acestuia, sunt asemănătoare pentru artileria statelor membre NATO, atât din punct de vedere tehnic, cât şi al forţelor componente.

Observatorii înaintaţi (FO-Forward Observers) reprezintă baza obţinerii de informaţii de către artileria terestră. Ei sunt special antrenaţi şi echipaţi pentru misiune. Telemetrele cu laser oferă posibilitatea măsurării precise a distanţei până la ţintă. Cu ajutorul unor locatoare laser portabile sau dispuse pe vehicule uşoare (GNLLD ground/vehicular laser locator designator), observatorii înaintaţi pot determina distanţa, gismentul şi unghiul de teren al ţintei.

De asemenea, pot utiliza şi aparatură pe bază de radiaţie termică prin care pot descoperi şi identifica în condiţii de zi, noapte sau vizibilitate redusă ţinte din dispozitivul inamic.

Tot observatorii înaintaţi sunt cei care asigură observarea şi corectarea focului artileriei proprii atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile executării directe a tragerii de efect şi este necesară executarea reglajului.

Radarele, în funcţie de destinaţie şi de posibilităţile lor tehnice, sunt utilizate la diferite eşaloane şi se clasifică în:

a) radare ale cercetării prin radiolocaţie – folosite pentru descoperirea ţintelor terestre mobile, observarea tragerilor asupra acestora, executarea reglajului şi pentru dirijarea elicopterelor şi forţelor proprii care sunt echipate cu sisteme de identificare. Ele pot fi întrebuinţate atât centralizat, de regulă în zona de operaţii a marilor unităţi interarme din primul eşalon, cât şi descentralizat, prin repartizare/alocare, în condiţii bine stabilite anterior. Aceste radare acţionează, în medie, pe o distanţă de până la 20 km;

b) radare pentru supraveghere – folosite pentru detectarea, localizarea, recunoaşterea şi urmărirea automată a ţintelor mobile aflate la sol sau în apropiere (militari izolaţi, coloane, tancuri, diferite vehicule, elicoptere), dar şi pentru corectarea tragerilor artileriei proprii. Ele sunt întrebuinţate la nivelul grupării de forţe pentru supravegherea unei zone restrânse, a căilor de comunicaţie sau a unor anumite zone/puncte (puncte obligatorii de trecere, capete de pod etc). Aceste radare acţionează, în medie, pe o distanţă de până la 40 km, dar nu pot face diferenţieri între elemente ale forţelor proprii şi cele inamice;

c) radare pentru detectarea şi localizarea aruncătoarelor – folosite numai pentru detectarea şi localizarea aruncătoarelor, acţionează până la maximum 20 km;

d) radare de contrabaterie – folosite pentru detectarea şi localizarea artileriei inamice, corectarea tragerilor artileriei proprii şi pentru detectarea bruiajului inamic. Ele sunt întrebuinţate la nivelul batalioanelor pentru clasificarea şi localizarea tragerilor inamicului prin determinarea tipului de armament de artilerie care trage, coordonatelor acestuia, orientarea de front şi dimensiunile subunităţilor de trageri inamice, executarea reglajului tragerilor artileriei proprii – atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea tragerii de efect – şi pentru detectarea, analizarea elementelor inamice de bruiaj;

e) radare de observare a câmpului de luptă - sunt radare în general dispuse în mijloace aeriene (elicoptere) ce acţionează la o altitudine maximă de aproximativ 4.000 m cu posturi la sol dispuse la maximum 150 km de cele aeriene. Ele pot furniza date de cercetare, până la 100 km în adâncimea dispozitivului inamic, în folosul eşaloanelor peste grupare de forţe.

Avioanele de cercetare fără pilot constituie unul dintre cele mai moderne elemente de asigurare cu date pe care le are la dispoziţie artileria terestră. Ele sunt sisteme de recunoaştere fotografică care pot furniza informaţii atât în timp real cât şi diferit despre câmpul de luptă şi despre inamic. Sunt întrebuinţate de regulă pentru confirmarea datelor de cercetare obţinute din alte surse, furnizarea de informaţii privind manevra şi situaţia pe câmpul de luptă, cât şi pentru obţinerea de informaţii precise despre diferite ţinte. De asemenea, ele pot fi folosite şi ca sistem de legătură cu alte sisteme de arme. În medie, aceste elemente ale subsistemului de asigurare cu date au o autonomie de aproximativ 400 km.

Prin urmare, putem spune că, în cadrul general de asigurare a informaţiilor, STA constituie un element important atât pentru asigurarea cu date, cât şi pentru corectarea tragerilor artileriei proprii.

În concluzie, evoluţia şi dinamica acţiunilor pe câmpul de luptă modern implică o adaptare rapidă şi continuă a sistemelor de achiziţie a ţintelor, procedurilor de lucru şi a forţelor şi mijloacelor specifice sistemelor de asigurare cu informaţii, fie cel general – ISTAR, fie cel specific artileriei terestre – STA. Indiferent de condiţiile în care se desfăşoară operaţiile/acţiunile militare, indiferent de tipul sursei de cercetare (prin semnale, imagini sau spionaj), comandantul grupării de forţe trebuie să deţină toate datele necesare luării deciziei şi punerii ei în aplicare.

 

 

BIBLIOGRAFIE

1. Bădălan Eugen, Alexiu Dumitru, Arsenie Valentin – Tratat de tactică militară, Forţele Terestre, vol. I şi II, Sibiu, 2003.

2. Popescu Eugen – "Pumnul de foc" în acţiunile militare, Bucureşti, 2005.

3. Mureşan Mircea, Văduva Gheorghe – Războiul viitorului, viitorul războiului, Bucureşti, 2005.

4. Roceanu Ion – Războiul bazat pe reţea un nou concept al acţiunilor militare moderne, Buletinul UNAp, nr.1, 2005.

5. Concepţia de modernizare a Forţelor Terestre 2010-2015, 2005.

6. Concepţia C4ISR în Armata României. Proiecţii principale, Gândirea Militară Românească, nr.3, 2005.

 

 

    





 

 

 

 

Subsistemul de asigurare date pentru artilerie

 

Programul NATO de supraveghere terestră, o soluţie multinaţională

 

Tehnici de compresie a imaginilor în tehnologiile multimedia

 

Bioterorismul

 

Vehiculul tactic terestru fără pilot "Gladiator"

 

O istorie a tancului românesc

 

Efectul undei de şoc asupra construcţiilor şi oamenilor

 

 

 

 

 

 

 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache