Titlu

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

HOME ACTUALITATE TEATRE DE OPERATII ALMA MATER CULTURA
Numărul 1 din aprilie 2010

Relaţia normală dintre jurnalist şi PR-ist trebuie să fie una de cooperare
Interviu cu Răzvan Belciuganu, senior-editor la cotidianul "Jurnalul naţional"

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

Într-o intervenţie din cadrul convocării, referindu-se la relaţia ofiţer de informare şi relaţii publice – ziarist, Răzvan Belciuganu a afirmat că activitatea OIRP trebuie să facă parte din patrimoniul unităţii. Răzvan Belciuganu a reuşit să ne şi surprindă, atunci când ne-a spus că este absolvent de liceu militar.

Foto: plutonier adjutant Cristian SURUGIU

— Cum v-aţi hotărât să urmaţi cursurile unui liceu militar?

— Chiar mi-am dorit aşa ceva. A fost o iniţiativă personală care mi-a folosit ulterior foarte mult şi care m-a definit ca om. Avem şi o tradiţie în familie, pentru că am un unchi care a absolvit tot liceul militar "Ştefan cel Mare", pe care l-am terminat şi eu în 1997. Dar nu tradiţia de familie a fost motivul principal pentru care m-am dus acolo, ci faptul că m-a atras armata şi tot ceea ce însemna ea. Sigur, intrând în liceul militar vezi deja armata altfel. Dar toate activităţile pe care le-am desfăşurat acolo consider că m-au format ca om.

— Totuşi – cunoscând şi celelalte colegii militare – pot spune că cel de la Câmpulung Moldovenesc este mai "spartan", ca să spun aşa. Cum v-aţi adaptat la viaţa de licean militar?

— M-am adaptat foarte bine. Evident că a fost mai greu în clasa a IX-a. Dar îmi aduc aminte cu nostalgie şi cu plăcere de perioada în care eram boboc. Deşi era mai "spartan", liceul militar m-a făcut să înţeleg mai multe despre ceea ce înseamnă responsabilitate, şi despre ceea ce înseamnă onoare. Cred că sunt lucrurile definitorii. Sigur, era o şcoală foarte bună şi cred că este la fel şi în momentul de faţă.

Foto: plutonier adjutant Cristian SURUGIU

Am avut ocazia să am profesori care chiar mi-au îndrumat paşii şi în ceea ce înseamnă cultura generală, dar şi în ceea ce înseamnă subtilităţile de limbă română, de limbi străine. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de profesorul meu de limbă română din liceu – regretatul profesor Dan Căpitan – care chiar cred că a avut un rol important în a-mi dezvolta abilităţile mele în ceea ce înseamnă scrisul. De asemenea, eu am ajuns jurnalist după ce, din clasa a X-a până în clasa a XII-a, am fost redactor-şef la revista lice­ului. Atunci se numea "Alter ego", acum văd că se numeşte "Muşatini". Un mare rol în formarea mea ca mic jurnalist atunci l-a avut domnul profesor Ciprian Baiu, care era foarte inimos, şi avea experienţă de gazetărie la Iaşi. Dumnealui a condus şi un cenaclu literar unde am avut ocazia, împreună cu colegii mei de liceu, să ne dezvoltăm abilităţi şi în ale scrisului, şi în a pune întrebări şi a gândi... sigur, cu forţa pe care ţi-o dă adolescenţa. Şi, nu în ultimul rând, vreau să-l amintesc pe dirigintele meu, domnul profesor Laurenţiu Mureşan, profesor de filozofie, care mi-a îndrumat paşii în viaţă.

Foto: plutonier adjutant Cristian SURUGIU

— Acum sunteţi de partea cealaltă a "drumului"... cum se vede armata dinspre presa căreia noi îi spunem "civilă"?

— Armata se vede şi cu bune şi cu rele. Eu consider că armata a reuşit o transformare extraordinară. Este instituţia care a reuşit cea mai mare transformare în România ultimilor douăzeci de ani. De la armata aceea  "a întregului popor", cu   300.000 de oameni, până la o armată totuşi deja cu un antrenament şi cu o experienţă foarte consistentă în spectrul operaţiunilor de pe tot globul. Cred că Armata României se poate considera una de la care altele au ce învăţa şi există o experienţă românească ce poate fi transmisă şi altor state, într-o relaţie de cooperare şi colaborare în NATO şi în Uniunea Europeană.

— Cum vedeţi relaţia jurnalist-ofiţer de relaţii publice? Cum ar trebui să fie (relaţia ideală) şi cum este ea de fapt (relaţia practică)?

— Relaţia ideală este una de cooperare, fără îndoială, în care jurnalistul să poată să-şi exprime punctele de vedere văzute şi prin perspectiva a ceea ce simte armata. Ofiţerul de relaţii publice trebuie să-i ajute pentru că, majoritatea jurnaliştilor, nu au avut niciodată tangenţă cu armata. Fără îndoială că şi în presă există încă prejudecăţi, există încă oameni care nu se pregătesc în zona aceasta, nici măcar în a citi legile de organizare şi funcţionare. Fără îndoială că există şi oameni care au abordări doar văzute prin prisma senzaţionalului. Însă şi presa cred că, fiind într-un mediu foarte concurenţial, cu timpul îşi va cerne valorile şi, până la urmă, punctele de vedere, astfel încât să fie profesionistă. Sunt destui jurnalişti care au însoţit trupele.
Sus
REDACŢII RADIO DIN ORGANICA S.M.F.T.
Webdesign: LTC Dragoş ANGHELACHE