Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 20665-4022

|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 
OPTIMIZAREA CAPABILITĂŢILOR ÎN PREGĂTIREA MISIUNILOR DE NIVEL TACTIC DIN DOMENIUL APĂRĂRII ŞI SECURITĂŢII NAŢIONALE
Daniela COSMA
Romana OANCEA

 

Asigurarea apărării României, în context aliat, reprezintă un proces continuu şi complex extins asupra unui spectru larg de domenii, relaţii şi interdependenţe, destinat promovării intereselor şi obiectivelor de securitate ale statului, societăţii şi cetăţeanului, ea fiind definită şi promovată, în corelare cu politicile specifice ale NATO şi Uniunii Europene.  Acestea permit lărgirea gamei de obiective şi procese ce includ structurarea şi pregătirea forţelor pentru participarea la apărarea colectivă şi îmbunătăţirea capabilităţilor necesare pentru operaţii multinaţionale de management al crizelor şi de combatere a terorismului. Implementarea, începând cu anul 2003, a Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare (PPBES) şi a Strategiei de dezvoltare a modelării şi simulării a creat o viziune nouă asupra capabilităţilor militare disponibile şi a modalităţilor de valorificare a acestora.

Mediul de securitate şi noile ameninţări, factorii de risc şi vulnerabilitate actuali şi de perspectivă, specificul rolurilor şi misiunilor pe care şi le asumă NATO au determinat elaborarea unui concept operaţional intitulat Defence Capabilities Initiative. Numărul manifestărilor ştiinţifice care a avut ca obiect optimizarea şi stimularea deciziei dovedeşte interesul manifestat de cercetătorii din domeniul militar pentru metodele decizionale: Defence Logistics (Developing Effective & Efficient Logistics Strategies to Better Support Operations), CODE: (L'optimisation et la décision), SAFE  (Risk Assessment), ITEC (Defence and Simulation), IEEE (On Decision and Control).

Oportunitatea abordării teoretice a problemei disponibilităţii şi capacităţii de acţiune a Forţelor Terestre în contextul câmpului de luptă modern şi al îndeplinirii misiunilor specifice NATO este susţinută cu atât mai mult cu cât, la nivel naţional sunt puţine realizări în domeniu.


Fig. 1 Succesiunea activităţilor de argumentare şi de luare a deciziei

 

Ostilităţile în câmpul de luptă modern reprezintă nu numai o confruntare a forţelor şi mijloacelor, dar şi o confruntare a inteligenţei umane, ceea ce conferă acţiunilor militare, pe lângă dinamism şi violenţă, încordare şi fermitate. Acţiunile desfăşurate pe acest câmp de luptă se bazează pe mijloacele de luptă, mijloacele de transport şi nu în ultimul rând, pe profesionalismul luptătorului.

Înainte de a lua o hotărâre complexă de conducere este necesar să se desfăşoare o activitate preliminară. Ea începe cu alcătuirea modelului informativ privind starea obiectului respectiv. Un asemenea model se numeşte "descriptiv" fiindcă cu ajutorul său se realizează prezentarea stării în care se află acesta şi a fost realizat în primele etape ale cercetării pe care dorim s-o descriem în acest articol. Modelul informativ, descriind tipologia misiunilor în care pot fi angajate Forţe Terestre - starea curentă a obiectului conducerii, permite răspunsul la întrebarea: "Ce este?" (misiunea, riscul).

Presupunând că s-a alcătuit un model descriptiv-informativ de bună calitate al misiunilor, s-a precizat în ce stare reală se află problema selecţiei capabilităţilor şi s-au relevat principalele tendinţe de dezvoltare ale acesteia, se poate oare hotărî acum cum se poate face selecţia? În principiu, desigur, se poate. Însă hotărârea de conducere luată numai pe baza modelului descriptiv va fi totuşi superficială. Pentru a conduce eficient este necesar să fundamentăm ştiinţific hotărârea. De aceea, în a doua etapă de pregătire a hotărârii de conducere trebuie să se releve cauzele datorită cărora va fi selectat personalul în funcţie de anumite criterii cu anumite ponderi pentru o stare oarecare a misiunii în care factorii de risc au pondere semnificativă, sau să se deducă din lecţiile învăţate pe câmpul de luptă caracteristicile armamentului, muniţiei, tehnicii de luptă care corespund cerinţelor din fiecare stare a misiunii. Acest model se numeşte "explicativ" şi permite să se răspundă la întrebarea: "De ce aşa?". Noi am argumentat valorile  parametrilor din modelele de selecţie prin analize statistice  asupra unor caracteristici observate, măsurate sau estimate prin inferenţă, din prelucrarea informaţiei furnizate de eşantioane cu grad de reprezentativitate mare.

Prognoza este o etapă necesară şi importantă în pregătirea hotărârii de conducere şi reprezintă a treia etapă de argumentare a hotărârii de conducere. Imaginând şi apreciind posibilele variante de dezvoltare a misiunii în viitor se va putea alcătui modelul "de prognoză". Acesta permite să se răspundă la întrebarea: "Ce stări vor fi, cu ce ponderi ? Ce personal, ce arme, ce muniţie ar asigura succesul". Prognoza se realizează cu condiţia să nu existe interferenţe în dezvoltarea obiectului conducerii. Dacă nu se va întreprinde nimic, viaţa, fireşte, îşi va urma cursul. Obiectul conducerii va continua să evolueze. Una din particularităţile modelului de prognoză, care nu trebuie uitată, este caracterul său probabil. Din acest motiv va trebui validat, testat.

A patra etapă de pregătire a hotărârii se numeşte alcătuirea modelului "obiectivelor". Acest model permite să se răspundă la întrebarea: "Ce dorim ?". Fără precizarea criteriilor de realizare, obiectivele sunt fie nefuncţionale, fie nişte elemente ale hotărârii de conducere care funcţionează slab.

Greşeala tipică care se face în precizarea obiectivelor conducerii constă în insuficienta aprofundare a acestora. Obiectivele sunt formulate fie prea abstract, adică nu există criterii clare de realizare a lor, fie sunt precizate numai obiectivele de perspectivă şi nu sunt  amintite cele imediate. Lipsa programelor "minimal" şi "maximal" demonstrează, de asemenea, că, de fapt, comandantul nu şi-a fundamentat ştiinţific hotărârea.

Alcătuirea modelului de selecţie constituie a cincea şi ultima etapă în procesul de pregătire în vederea luării hotărârii. Complexitatea modelelor depinde de complexitatea obiectului conducerii, precum şi de profunzimea şi amploarea transformărilor ce se doresc a fi realizate în final. Se ştie că una din caracteristicile sistemului este prezenţa în cadrul acestuia a unuia sau mai multor factori care îl generează. Cunoaşterea acestor factori demonstrează, în primul rând, că sistemul a fost înţeles, iar în al doilea rând, permite o conducere mai eficientă.

În forma sa cea mai simplă, managementul riscului este un proces sistematic de abordare a riscului din cadrul unei structuri. Conform opiniei lui James Lam, acest tip de management poate fi privit ca şi un corp uman. Corpul reprezintă elementul coordonator, decident, iar membrele reprezintă diferite soluţii care pot fi aplicate independent, dar care fiind coordonate produc rezultate mai eficiente. Organizaţiile care au aplicat procesul de management al riscului au beneficiat de diferite avantaje: o alocare mai eficientă a resurselor, costuri mai mici de transfer a riscului şi identificarea mai precisă a expunerii la riscuri din cadrul misiunilor.

 

Sistemul Suport pentru Decizii (SSD)

Ca rezultat al tuturor acestor tendinţe şi schimbări, este foarte dificil să se mai realizeze conducerea cu o abordare de tip "încercări şi erori"1;managerii trebuie să devină mai sofisticaţi. Ei trebuie să înveţe să utilizeze noi instrumente şi tehnici implementate în domeniul lor de activitate. Computerul are un rol deosebit şi în asistarea conducătorului în unul dintre cele mai importante activităţi ale sale, şi anume în elaborarea deciziei. Un suport computerizat de elaborare a deciziei este necesar din mai multe motive:

• Operare rapidă. Un computer permite decidentului să execute un număr mare de operaţii, acţiuni foarte rapide şi costuri scăzute.
• Creşterea eficacităţii. Computerul permite comunicare între specialişti. Prin reducerea anumitor costuri (transport, cazare etc.) creşte eficienţa.
• Sisteme ( suporturi informatice) de calitate. Folosind computerul decidentul poate executa simulări complexe, poate verifica diferite cursuri de acţiune şi poate să prevadă anumite consecinţe ale deciziilor adoptate, fără a fi nevoit să facă experimente foarte costisitoare şi cu consum mare de timp.
• Înlăturarea limitelor umane în procesarea şi stocarea informaţiilor. Sistemele computerizate permit oamenilor accesul rapid la informaţiile de specialitate stocate în diferite baze de date.

Alter (1980) defineşte D.S.S.-ul comparându-l cu clasica procesare electronică de date (E.D.P.), ca un sistem cu cinci dimensiuni 2 prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr.1 Dimensiuni ale SSD

Dimensiune

S.S.D

E.D.P.

Utilizabilitate

Activă

Pasivă

Utilizator

Managerii de vârf

Compartimente inferioare

Metodă

Efectivă

Eficienţă

Orizontul temporal

Prezent şi viitor

Trecut

Obiectiv

Flexibilitate

Consistenţă

Bonczek (1980) defineşte D.S.S. ca un sistem computerizat constituit din trei componente ce interacţionează între ele:

• un limbaj de sistem (de programare);
• sistem de informaţii (baze de date);
• sistem de rezolvare a problemei (legătura între cele două sisteme)"3.

 

Optimizarea deciziei în condiţii de certitudine şi incertitudine, utilizând o aplicaţie Delphi


Fig. 10 Manipularea tabele Misiuni

Aplicaţia informatică "Optimizarea capabilităţilor în pregătirea misiunilor de nivel tactic din domeniul apărării şi securităţii naţionale" a fost realizată în mediul BC++Builder. Varianta optimă presupune aranjarea subiecţilor ce trebuie să îndeplinească o misiune în condiţii de certitudine sau incertitudine, în ordinea optimă.

Pentru a ajunge la aplicarea metodelor decizionale, aplicaţia trebuie configurată, introduse tipurile de misiuni, criteriile şi subcriteriile specifice fiecărei misiuni, precum şi ponderile acestora, factorii de risc şi, nu în ultimul rând, rezultatele obţinute de subiecţii ce urmează a fi analizaţi în funcţie de punctajul fiecărui subcriteriu. Tipurile de misiuni, criteriile şi subcriteriile specifice fiecărei misiuni, punctajele obţinute de fiecare subiect sunt salvate în baza de date "Selecţie", care conţine tabelele "Misiuni", "Criterii", "Subcriterii", "Ofiţeri", "Temp". Tabelele conţin înregistrări specifice iar interogarea uneia sau mai multor tabele este realizată prin intermediul interogărilor.

Vizualizarea înregistrărilor este posibilă utilizând un obiect de tip DBGrid legat de tabela "Misiuni" prin proprietatea "DataSource". Misiunile adăugate în tabelă sunt afişate în prima pagină a obiectului de tip "PageControl", în celelalte două pagini urmând a fi afişate înregistrările din tabela "Criterii", respectiv "Subcriterii". Tabela "Criterii" – conţine criteriile specifice fiecărei misiuni. În funcţie de tipul de misiune aceste criterii au ponderi diferite, valoarea ponderilor fiind specificată de specialişti în urma chestionarelor aplicate sau de experienţă.


Fig.11 Manipularea înregistrărilor din tabela CRITERII

Fiecare criteriu are unul sau mai multe subcriterii: numele subcriteriilor, tipul acestora (minim sau maxim), precum şi ponderile în caz de certitudine şi incertitudine asociate, ponderi ce au fost stabilite de specialişti.


Fig.12   Manipularea înregistrărilor din tabela Subcriterii

Odată specificate informaţiile referitoare la misiuni, criteriile şi subcriteriile acestora, se pot introduce în baza de date informaţii referitoare la candidaţii ce urmează a fi analizaţi. Informaţiile referitoare la candidaţi sunt salvate în două tabele. Tabela "Ofiţeri" conţine date generale, iar tabela "Temp" punctajele obţinute de candidat la diverse teste dinainte specificate.


Fig. 13 Adăugarea înregistrărilor în tabela Ofiteri

Opţiunea de adăugare de candidat activează un obiect de tip "TpageControl" cu mai multe pagini create dinamic cu ajutorul obiectului de tip "TtabSheet". Prima pagină afişează câmpurile din tabela "Ofiţeri" şi salvează în aceeaşi tabelă datele introduse. Numele câmpurilor sunt afişate cu ajutorul obiectelor de tip "Tlabel" a căror proprietate "Caption" conţine denumirea câmpului din tabelă. Valorile câmpurilor sunt salvate în tabelă cu ajutorul obiectelor din clasa "TDBEdit", respectiv "TDBComboBox" pentru câmpurile "Grad" şi "Stare_sănătate".


Fig. Subcriteriile corespunzătoare Criteriului CARACTERISTICI FIZICE

Deoarece numărul înregistrărilor şi valoarea câmpului "Nume_subcriteriu" din tabela "Subcriterii" pot fi variabile, s-a impus o creare dinamică a obiectelor din fiecare pagină: la citirea subcriteriilor din interogarea "Query_subcrite", identificatorul candidatului, numele subcriteriului precum şi valoarea obţinută de candidat pentru subcriteriu sunt adăugate într-o listă, listă ce este salvată în tabela "Temp".

Ca şi etapă premergătoare a determinării soluţiei optime trebuie făcută o analiză a indicatorilor sintetici ai variaţiei. Pentru aplicaţia de faţă, dacă coeficientul de variaţie al unui subcriteriu este sub 2%, nu s-a luat în calcul subcriteriul pentru niciun candidat.


Fig. 14 Descrierea elementelor de risc specifice misiunii

Fiecare factor de risc, în funcţie de gradul de incertitudine al său, produce o modificare de ponderi pentru subcriteriile care le influenţează.

 

Factorii de risc care pot influenţa misiunea au valori normale

Prelucrarea datelor, obţinerea matricei normalizate se face în funcţie de tipul criteriilor – maxim sau minim – care au fost luate în calcul şi de metoda optimă ce a fost stabilită. În cazul în care criteriile sunt echiimportante, se va aplica metoda momentelor. Se sortează crescător în funcţie de momentul coloană. Algoritmul, după cum am mai spus, se repetă până când nu se mai produce nicio schimbare între liniile şi coloanele matricei.


Fig. 15 Metoda momentelor

Dacă factorii de risc au valori apropiate de normal şi trebuie să se ia în considerare preferinţele cardinale asupra criteriilor, s-a aplicat metoda “Electre" care presupune normalizarea matricei consecinţelor, determinarea elementelor matricei coeficienţilor de concordanţă, calcularea coeficienţilor de discordanţă pentru fiecare pereche de variante, precum şi introducerea unui criteriu de surclasare a variantelor decizionale conform căruia varianta Vk surclasează varianta Vl (Vk>Vl).

Majoritatea aplicaţiilor ce au drept scop studierea, analiza şi fundamentarea deciziei se desfăşoară în prezenţa unui complex de condiţii, ce echivalează cu existenţa mai multor stări posibile ale naturii, ale căror probabilităţi de realizare, de regulă, nu se cunosc. În aceste condiţii, teoriile actuale ale deciziei au introdus conceptul de incertitudine. Metoda regretului, a lui Savage, ce presupune ca o anumită strategie să fie aleasă luând în considerare diferenţa între valoarea rezultatului optim ce s-ar fi putut obţine într-o anumită stare a naturii şi valoarea celorlalte rezultate ("regret"). În esenţă, Savage propune luarea deciziei în urma aplicării regulii pesimiste la matricea regretelor, matrice ce se obţine prin scăderea valorii fiecărui element al matricei iniţiale din valoarea elementului de utilitate optimă pe coloana respectivă. Cu alte cuvinte, problema de incertitudine a fost redusă la rezolvarea a două probleme de certitudine cu metoda utilităţilor. Pentru primul caz s-au luat în calcul ponderile subcriteriilor în condiţii de certitudine, iar pentru al doilea, ponderile modificate date de factorii de risc care au dat incertitudinea.


Fig. 16  Metoda regretului

Testarea programelor ne-a pus in situaţia aplicării unor corecţii. Problema e nu cât de fidelă a fost abstractizarea ci, mai ales, cât de aproape sunt datele obţinute prin selecţie de cele care caracterizează populaţia, variaţia mare a unor caracteristici indicând caracterul nereprezentativ al indicatorilor tendinţei centrale. Am definit de asemenea  limitele, ipotezele în care modelul poate fi aplicat şi obţine informaţii despre intervalul de încredere al ipotezei de optim pentru selecţia realizată.

 

Concluzii

În accepţiunea lui Bellman, "dovada cunoaşterii fenomenelor o constituie măsura în care se reuşeşte prevederea desfăşurării lor, ori, aceasta necesită măsuri cantitative a  căror formule şi precizare satisfăcătoare implică folosirea unui model matematic" 4. În domeniul militar modelarea matematică s-a dovedit a fi deosebit de utilă în procesul de conducere a trupelor, îndeosebi datorită creşterii complexităţii acestei activităţi. Utilitatea aplicării metodelor decizionale o dată cu apariţia posibilităţii de a se realiza nişte prelucrări de ansamblu, prin intermediul reţelelor de calculatoare (Internet, Intranet), care să reflecte elementele de esenţă necesare optimizării capabilităţilor, este în creştere. Introducerea treptată a tehnicii elecronice de calcul în activitatea comandanţilor sporeşte productivitatea acestora, asigură condiţiile necesare stăpânirii fluxurilor informaţionale ce au loc între organele de conducere şi vizează în esenţă pregătirea datelor necesare analizei situaţiei, fundamentării hotărârilor şi planificării întrebuinţării în luptă a forţelor şi mijloacelor.

BIBLIOGRAFIE

Căruţaşu V., Cosma D., Combat Means Shifting Optimizing within Tactical Field, Buletin nr.2/2006, Cod CNCSIS 329 ISSN 1224-5178.

Cosma D., Bârsan G., Optimising Capabilities By Using Statistical Analysis of Alternatives and Characteristics of Military Activities.  A Performance Model of  P.P.B.E.S Process, New Challenges in the Field of Military Sciences 2007, 5th International Conference 13 - 14th  November, 2007, Budapest, Hungary.

Răchiţan (Cosma), Oancea R, Methods of Optimising the Decision Regarding Officers Selection Specific Missions, The 35 th International Scientific Symposium of Meta, Bucharest, 27-28 May, 2004.

I.Doc şi colectiv, Modelarea procesului de selecţie al capabilităţilor,  ISBN 973-7809-57-2, 978-973-7809-57-5 Editura AFT, 2006.

 

NOTE:
pxv

1. Irina Bojan, Felicia Albescu, Management Information Systems & Decision Support Systems, Editura Tech, Bucureşti, 2001, p.257. inapoi

2.   Ibidem, p.293. inapoi

3. Idem. inapoi

4. Bellman R., Matematica şi cunoaşterea ştiinţifică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p.143. inapoi

 

    






  Webdesign LTC Dragos Anghelache