Header image
BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 20665-4022
|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 
DIMENSIUNI CALITATIVE ALE CARIEREI OFIŢERILOR DIN ARMATA ROMÂNIEI
Colonel dr. Benoni Sfarlog
Daniela Cosma

Omenirea tinde spre o societate care să se bazeze pe "cunoaştere", în care fenomenul globalizării să interacţioneze cu dezvoltarea economică durabilă. În acest context, piaţa muncii are un rol primordial întrucât ea gestionează capitalul uman fără de care nu ar fi posibilă producţia creatoare de cunoştinţe, de bunuri şi de servicii. Instabilitatea pieţei muncii din ţara noastră conduce la opţiunea tinerilor spre siguranţă profesională.

Din punct de vedere sociologic, armata poate fi abordata în sens instituţional sau ca model ocupaţional. Pe noi ne interesează latura ocupaţionala, dat fiind faptul că din această perspectivă armata este privită ca un segment social, supus presiunii factorilor cei mai dinamici ai societăţii – regulile pieţei. Din acest punct de vedere, armata se supune analizelor de tip cost-beneficiu, competiţie şi rentabilitate. Abordarea armatei prin prisma ocupaţională nu înseamnă că se diminuează rolul instituţional al acesteia, ci scoate în evidenţă faptul că armata este constrânsă să se adapteze unei societăţi în care eficienţa, competenţa şi responsabilitatea sunt esenţiale.

Tranziţia din ultimii ani a generat schimbări masive pe piaţa muncii, concretizate în modificarea raporturilor de proprietate, schimbarea modalităţilor de asigurare a condiţiilor pentru afirmarea spiritului concurenţial de piaţă, pe baza cererii şi ofertei de produse şi servicii, şi a determinat apariţia unor fenomene cu efecte directe şi indirecte asupra forţei de muncă şi asupra resurselor umane, în general. Au apărut noi profesii şi domenii de activitate, în vreme ce ponderea şi importanţa celor legate de structura ocupaţională şi distribuţia activităţilor pe ramuri specifice economiei dinainte de 1989 s-au diminuat. Schimbările în domeniul educaţiei şi în învăţământul universitar au fost substanţiale şi s-au datorat alinierii la standardele europene şi cerinţele noii pieţe.

Evoluţiile demografice influenţează majoritatea fenomenelor sociale şi economice, având un impact deosebit asupra pieţei muncii, creşterii economice şi coeziunii sociale. Ele determină schimbări importante la nivelul volumului şi structurii capitalului uman, ceea ce determină probleme sociale şi economice. Astfel, un studiu recent realizat de Eurostat, Biroul de statistică al Uniunii Europene, care a luat în calcul trei factori – rata fertilităţii, durata de viaţă şi migraţia – arată că până în 2051, populaţia României s-ar putea să scadă până la aproximativ 17 milioane de locuitori, (Fig 1).


Fig.  1 Evoluţiile posibile ale populaţiei României (mii persoane)
(Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2008)

Este de observat faptul că trendul negativ al populaţiei între 0-14 ani este în scădere (vezi fig. 1), fapt care va  influenţa intrările de resurse în organizaţia militară şi în acest mod vor fi influenţate negativ procesele de recrutare şi selecţie.


Fig. 2  Populaţia ocupată pe grupe de vârstă şi activităţi ale economiei naţionale în semestrul II 2007

Scăderea numărului de nou-născuţi va afecta atât piaţa muncii, cât şi sistemul de învăţământ.Numărul de absolvenţi de liceu va scădea în Romania cu 15%. Rata de înlocuire a forţei de muncă de 71,0% în 2008 fiind cu 17,1% mai mică decât în anul 2000. Creşterea costului cu forţa de muncă din România este de peste 7 ori mai rapidă decât media Uniunii Europene (UE), arată Biroul de statistică al UE, Eurostat. Rata şomajului se va situa, în România, la finele trimestrului trei, la 7,5%, nivel care plasează ţara noastră pe locul 10 în topul celor 24 de state membre ale UE pentru care există date disponibile. Totodată, România ocupă poziţia trei în funcţie de şomajul în rândul tinerilor, cu o rată de 19,7%, la sfârşitul lunii mai.


Fig. 3 Legături între factorii excluziunii de pe piaţa muncii

Impactul factorilor de mediu (Fig. 3) asupra pieţei muncii au generat schimbări semnificative în managementul resurselor umane din armată, formarea şi dezvoltarea profesională a resursei umane au dobândit dimensiuni, caracteristici şi conţinuturi noi.O predicţie a numărului de cadre pentru anul 2010, în comparaţie cu numărul existent în anul 2003, este prezentată în diagrama din Figura 4.


Fig. 4 Evoluţia personalului în perioada 2003/2010

S-au produs modificări atât în caracteristicile cantitative cat şi în cele calitative ale sistemului militar: structura pe grade şi sexe a personalului, ponderea personalului civil, repartiţia unităţilor, dotări, participări la misiuni internaţionale, fonduri alocate. Trebuie semnalat faptul că şi capitalul de încredere de care se bucură instituţia militară s-a diminuat cu aproape 10% faţă de 1998, agravându-se după 2003 (Fig 5).


Fig. 5. Încrederea în armată în intervalul 1992-2008

Asistăm la un transfer de competenţe specifice până nu demult profesiilor civile, către domeniul militar. La nivelul sistemului de învăţământ militar materializarea a însemnat acreditarea sau autorizarea funcţionării specializărilor "Managamentul organizaţiilor" , "Administraţie publică" şi ,,Management economico-financiar" în cadrul principalei instituţii de formare profesională a armatei – Academia Forţelor Terestre din Sibiu. Ţinând seama de genurile de roluri pe care ofiţerul trebuie să le asume, capacităţile, competenţele şi atitudinile, se pot forma prin parcurgerea a două trepte de şcolarizare: licenţă şi masterat.

 

Managementului resurselor umane din armată

Sistemul resurselor umane din Armata României, din punct de vedere al operaţionalizării conceptului, este caracterizat de un ansamblu coerent de dimensiuni. Printre acestea se numără dimensiunile: cantitativă; normativă; structurală şi psihosocială. Reforma a însemnat adoptarea unor programe coerente ce au vizat toate componentele managementului resurselor umane ale apărării, de la definirea posturilor, recrutarea şi selecţia personalului, pregătirea şi evoluţia în carieră a acestuia, evaluarea şi motivarea pentru profesia militară până la reconversia celor ce ies din sistem. Totodată, în domeniul structurii adoptat modelul piramidal. (vezi Figura 6)


Fig. 6 Piramida gradelor

Toate aceste dimensiuni se cer văzute ca un întreg ale cărui componente se află în interdependenţă şi interacţiune punând în evidenţă calitatea sistemului resurselor umane.

 

Statutul social al ofiţerului

Pentru a caracteriza statutul social al ofiţerului, am considerat ca fiind relevante, următoarele dimensiuni în legătură cu care am realizat un studiu statistic pe un eşantion de 100 studenţi din Academia Forţelor Terestre, cu o eroare limită de 5% şi un prag de siguranţă de 0,05.


Fig. 7 Dimensiunea profesională

Abordând dimensiunea profesională vom avea în vedere determinarea opiniei asupra nivelului de pregătire profesională a cadrelor militare precum şi determinarea gradului de concordanţă dintre pregătirea ofiţerilor şi noile cerinţe teoretice, practice şi metodologice privind formarea profesională ( Fig. 7).

Alte dimensiuni aflate în strânsă legătură cu cea profesională sunt dimensiunea culturală, dimensiunea politică, dimensiunea socio-economică, dimensiunea familială şi cea socială[1]. Avem în vedere aici imaginea asupra poziţiei sociale a ofiţerului în interiorul instituţiei militare, imaginea pe care populaţia civilă şi-a format-o despre statutul acestuia, precum şi imaginea referitoare la valorile specifice profesiei militare, cum ar fi: demnitatea, corectitudinea, credibilitatea şi altele.


Fig. 8 Percepţia privind statutul ofiţerului

Încercând să sintetizăm experienţa teoretică şi practică dobândită am derulat o anchetă în urma căreia am reţinut o serie de concluzii. Prezentăm aici câteva din acestea,  considerate de noi ca fiind mai relevante.

Prima dintre dimensiunile avute în vedere este cea a percepţiei profesionalismului de care ofiţerii dau dovadă. Pe ansamblu, răspunsurile subiecţilor se prezintă sub forma unei  distribuţii asimetrice către dreapta, predominând atitudinea pozitivă a subiecţilor faţă de pregătirea teoretică a ofiţerilor. Clasele care exprimă acordul puternic şi acordul referitor la un nivel optim de pregătire teoretică reprezintă un procent de aproximativ 75%.

În ceea ce priveşte modul de percepere al veniturilor ofiţerilor, menţionăm că 60% din totalul populaţiei consideră că salariul obţinut de un individ care exercită această profesie se încadrează în limitele medii ale veniturilor, în timp ce 35% dintre aceştia consideră veniturile ca fiind sub pragul minim al nivelului mediu de salarizare pe economie. Cea de-a treia dimensiune, cea familială, a fost operaţionalizată pe trei indicatori care au în vedere următoarele aspecte: facilităţile de care dispun astfel de familii, venitul familial şi "imaginea" pe care familiile de ofiţeri o au în societate. Referitor la cel dintâi aspect, din analiza datelor se poate observa că există o legătură puternică între modul de percepere al statutului economico-social al ofiţerilor şi al familiilor acestora. Astfel, aproximativ 90% dintre cei care şi-au exprimat o percepţie pozitivă în ceea ce priveşte asigurarea unor facilităţi ofiţerilor au rămas constanţi în exprimarea aceleiaşi opinii şi în cazul familiilor de ofiţeri.

Ultima dimensiune supusă analizei noastre se referă la percepţia studenţilor militari asupra dimensiunii sociale. Structurarea acestei dimensiuni s-a realizat prin intermediul a două variabile: cea referitoare la percepţia studenţilor asupra imaginii pe care ofiţerii o au în societate  şi cea referitoare la poziţia profesiei militare în raport cu alte profesii.

Pe de altă parte, s-a prezentat  subiecţilor o listă de profesii  şi li s-a dat sarcina de a le plasa pe o scală de la unu la cincisprezece, în ordinea prestigiului pe care acestea le au în societate. Rezultatele: 18,6% dintre subiecţi plasează profesia militară pe poziţia cea mai prestigioasă, 11,6% o plasează pe locul secund, iar 14% pe locul unsprezece şi, respectiv doisprezece. Singura modalitate ca în cazul acestor viitoare cadre militare, să se ajungă la o structurare a percepţiei despre poziţia pe care ofiţerii o ocupă, în momentul actual, în societate, este determinată de coerenţa şi rapiditatea cu care instituţia militară va continua să-şi desfăşoare propria reformă.

 

Dimensiunile calitative ale formarii profesionale a ofiţerilor

Asistam la un transfer de competente specifice, până nu demult profesiilor civile, către domeniul militar, materializate prin acreditarea sau autorizarea funcţionării specializărilor "Managamentul organizaţiilor" şi "Administraţie publică" şi "Management economico-financiar" în cadrul principalei instituţii de formare profesională a armatei – Academia Forţelor Terestre din Sibiu. Formarea profesională se realizează în cadrul unui sistem propriu armatei, integrat sistemului naţional de învăţământ iar măsurile de dezvoltare a învăţământului militar din ultima perioadă au devenit un simbol al standardelor profesionale foarte ridicate. Acest lucru rezultă din analiza principalelor finalităţi educaţionale ale instituţiilor de învăţământ militar[2].

Constituit ca ansamblu de competenţe, abilităţi şi capacităţi generale şi specifice  modelul ofiţerului impune ca selecţia ofiţerilor să fie adecvată exigenţelor sporite ale câmpului de luptă modern şi cerinţelor altor misiuni pe care ofiţerul din forţele terestre trebuie să le execute (vezi Fig. 3).

Prin urmare, conţinuturile procesului instructiv-educativ sunt circumscrise formării la viitorii ofiţeri a patru competenţe: competenţa de conducător de oameni şi structuri militare, competenţa de luptător, competenţa de educator şi cea de cetăţean.

 

Concluzii

Învăţământul superior militar are sarcina dificilă de a recruta, selecţiona, forma şi perfecţiona resursa umană care să se integreze atât în sistemul militar cât şi în organizaţiile civile. Datele de natură teoretică furnizate de îndeplinirea obiectivului şi analizele expuse anterior, fac posibile explorări ale direcţiilor în care se poate acţiona încât să se contureze o soluţie de fond, viabilă pe termen mediu şi lung. Optimizarea promovării profesiei militare va schimba percepţia societăţii civile în legătură cu rigiditatea organismului militar, va asigura integrarea ofiţerilor evitând excluziunea socială. Compatibilizarea unor etape ale procesului de selecţie cu activităţile similare din învăţământul civil va asigura transparenţa şi obiectivitatea acţiunilor  şi va alinia instituţiile militare la standardele de calitate. Creşterea calităţii resursei umane din armată va permite implicarea acesteia în rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă societatea iar monitorizarea evoluţiei ofiţerilor va stimula acest proces. Optimizarea procesului de perfecţionare din perspectiva standardelor NATO va asigura mobilitatea ofiţerilor  oferind suport misiunilor de sprijin şi menţinere a păcii. 

Evident, promovarea soluţiilor conturate în studiul nostru presupune un învăţământ de tip universitar cuprinzător, care include organic nivelul masterat, nivel în care se studentul este format pentru a folosi coerent rezultatele analizelor întru elaborarea deciziilor în modalităţi scientizate.

 

Bibliografie

Benone Sfârlog, Cosma Daniela, Qualitative Dimensions of the Management of the Career of Officer în the Romanian Armed Forces, Land Forces Academy Review, Sibiu, no.3(47), 2007, ISSN 1582-6384

Daniela Cosma, Vasile Căruţaşu, Study on Military Career Attractiveness to High School Graduates, Land Forces Academy Scientific Buletin, Sibiu, No. 1(23), 2007, pp. 106-114, ISSN 1224-5178

Cosma Daniela, Vasile Căruţaşu, Implications of Romania’s Integration within North-Atlantic Alliance on the Army’s Human Resource System, The 13th International Conference of  "Nicolae Bălcescu" Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November, 2007

Roman Nicolae, The Qualitative Dimensions of the Educational Management în the Military Career, The 13th International Conference of  "Nicolae Bălcescu" Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November, 2007

Culda Lucian, Officers’ Career Fundamentals by means of University Education, The 13th International Conference of "Nicolae Bălcescu" Land Forces Academy, Sibiu, 22-25 November, 2007.

NOTE:
pxv

[1] Florin Petruţ, (2005). Percepţia socială a statutului de ofiţer. În: Leadership şi management la orizonturile secolului al XXI-lea, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, pp. 86-96. inapoi

[2]*** Planul de învăţământ al Academiei Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu", 2008-2009inapoi

    








 

  Webdesign LTC Dragos Anghelache