Titlu

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

HOME ACTUALITATE CULTURA TEHNICA MILITARA SI ARMAMENTE SPORT
Numărul 2 din iulie 2009

SEEBRIG - un instrument regional
de cooperare
Interviu cu comandantul South-East European Brigade, general de brigadă dr. Virgil BĂLĂCEANU

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

 

— Anul acesta, la 31 august, SEEBRIG va împlini un deceniu de existenţă. Cum vedeţi evoluţia brigăzii în aceşti zece ani?

 

— Evoluţia brigăzii poate fi apreciată în timpul şi de-a lungul celor 10 ani într-un spectru larg pe care l-aş descrie prin orizontul aşteptărilor de la aspiraţie la realizări şi se poate considera că realizările sunt chiar dincolo de aspiraţii, SEEBRIG  devenind un instrument regional foarte convingător privind cooperarea politică exprimată în plan militar între naţiunile participante la iniţiativă. Brigada este cu mult mai mult decât a fost în 1999, experienţa dobândită putând fi înţeleasă prin consolidarea şi maturizarea sa, un exemplu elocvent, dar nu numai, fiind misiunea îndeplinită în teatrul de operaţii din Afganistan în anul 2006. Foarte important acum este viitorul pe care-l poate avea brigada pornind de la nivelul şi capabilităţile dobândite şi probate. 

 

— Se poate vorbi despre o importanţă a brigăzii în sud-estul Europei? Care sunt misiunile pe care brigada le poate îndeplini la această dată?
— Cred că cea mai bună mărturie a importanţei brigăzii în sud-estul Europei este dată de faptul că noi state, şi avem exemplul Ucrainei şi Bosniei-Herţegovina, vor să devină membri cu drepturi depline sau membri observatori ai Forţei multinaţionale de menţinere a păcii din sud-estul Europei. Misiunile brigăzii sunt focalizate în primul rând pe operaţiuni de menţinere a păcii, aşa cum menţionam anterior, comandamentul brigăzii a fost dislocat în Afganistan în 2006 şi aceasta demonstrează capabilităţile pentru dislocare, chiar şi în afara ariei de responsabilitate înţeleasă prin sud-estul Europei, dar ca misiune secundară SEEBRIG este şi va fi focalizată şi pe operaţii de asistenţă la dezastre naturale şi artificiale, cu deosebire în spaţiul geografic al ţărilor membre. Este o problemă la ordinea zilei şi seminarul cu participare internaţională  pe care l-am organizat în luna mai a avut ca scop tocmai această problematică. Personal mă declar foarte mulţumit de nivelul de coeziune şi pregătire al comandamentului, ţinând seama şi de evaluarea rezultatelor  de la exerciţiul "SEVEN STARS 2008”. Exerciţiul a evidenţiat nu numai deprinderile în lucrul de stat-major potrivit standardelor NATO, dar şi capabilităţi de dislocare, mai ales în ceea ce priveşte întrebuinţarea sistemelor de comunicaţii şi informatică performante, cum ar fi cele de comunicaţii prin satelit şi a staţiilor radio pe unde scurte cu salt de frecvenţă. Sigur că există proiecte de creştere a capabilităţilor şi sper ca exerciţiul "SEVEN STARS 2010”, în măsura în care va fi executat aşa cum îl gândim la ora actuală, să confirme noile capabilităţi. Şi poate nu în ultimul rând, merită a fi subliniat că statul-major al comandamentului a fost implicat şi în analiza pur militară a două posibile misiuni pentru brigadă, ceea ce ne-a permis autoevaluarea, conturându-se un "summum” de lecţii identificate în plaja: misiunea din Kabul, exerciţiile "SEVEN STARS” şi analiza celor două prezumtive misiuni.

 

 

— Cu siguranţă,  fiecare stat şi-a adus contribuţia la dezvoltarea şi la bunul mers al brigăzii. Care a fost contribuţia ţării noastre?
— Contribuţia ţării noastre nu poate fi exprimată mai bine decât prin aprecierile pe care "garda veche”, în fapt personalul SEEBRIG care încadra comandamentul brigăzii în iulie 2007, le-a avut la adresa României pentru perioada când comandamentul a fost dislocat la Constanţa. Am simţit că aprecierile superlative veneau din inimă, făcându-mă să mă simt mândru de ceea ce putem demonstra noi, românii, ca militari şi ca naţiune-gazdă. Dar dincolo de aspectele afective, şi ele nu trebuie niciodată uitate, este de subliniat contribuţia României la SEEBRIG subsumată idealului pe care l-a avut SEEBRIG de la înfiinţarea sa şi care s-a transformat în realitate, dislocarea comandamentului brigăzii  într-un teatru de operaţii. Atât pe timpul cât România a avut preşedinţia  Comitetului Director Politico-Militar cât şi a reuniunilor Miniştrilor Apărării din Sud-Estul Europei între anii 2001-2003, dar mai ales în pregătirea propriu-zisă a misiunii, România a avut un rol esenţial dat de poziţia sa de naţiune-gazdă, de punerea la dispoziţie a celor două componente de sprijin, compania transmisiuni şi stat-major şi de tot procesul de pregătire a dislocării, execuţia misiunii şi redislocarea comandamentului. România este pentru SEEBRIG naţiunea care crede şi sprijină cauza sa, pentru că şi ulterior misiunii, deciziile luate la nivelul Ministerului Apărării Naţionale şi a şefului Statului Major General reflectă atenţia deosebită pe care România o acordă SEEBRIG.

— Sunteţi primul român la comanda brigăzii. Ce înseamnă a conduce o organizaţie multinaţională aşa cum este SEEBRIG?
— Sunt convins că oricine simte o adevărată provocare atunci când lucrează într-un mediu multinaţional, pentru că se reprezintă nu numai pe sine, dar şi naţiunea căreia îi aparţine. În definitiv, principiile şi metodele de conducere sunt aceleaşi, însuşite prin educaţia, instruirea şi experienţa pe care am dobândit-o ca militar român şi îmi fac o datorie de onoare să mulţumesc formatorilor şi comandanţilor mei care m-au pregătit şi mi-au încredinţat o asemenea misiune. Există însă o altfel de provocare, pe care nu o întâlneşti comandând structuri naţionale, este provocarea multiculturalităţii şi aceasta negreşit te îmbogăţeşte şi îţi dă şi o satisfacţie foarte interiorizată.

— În vara aceasta veţi preda comanda brigăzii. Ce a însemnat această experienţă pentru dumneavoastră?
— O profundă experienţă profesională şi de viaţă, un corolar al muncii mele la comanda a două brigăzi naţionale, acum fiind aproape de încheierea celei de a treia provocări – o brigadă multinaţională. Am învăţat mult şi poate dacă nu sunt lipsit de modestie, am oferit învăţăminte, dar aceasta o pot spune numai subordonaţii şi colegii mei.

 

— Domnule general, faceţi parte dintre comandanţii care au ştiut întotdeauna să aibă o relaţie corectă şi deschisă cu presa, fie ea civilă sau militară. Având în vedere că interviul va apărea în preajma Zilei Presei Militare, vă rugăm să ne spuneţi cum vedeţi rolul acestei instituţii în organismul militar?
— Mulţumesc pentru aprecieri şi îmi permit să citez ca idee şi nu "mot-a-mot” ceea ce un participant la seminarul organizat de SEEBRIG în luna mai referitor la operaţii de asistenţă la dezastre naturale şi artificiale, de care aminteam anterior, găsea îndreptăţit: ca pe lângă cei trei stâlpi ai puterii dintr-un stat - legislativul, executivul şi juridicul -, să-l avem în vedere şi pe cel de-al patrulea: MEDIA. Nu am decât să vă felicit şi să urez "La Mulţi Ani” presei militare! Totodată, dacă nu este prea mult, să sugerez şi câteva căi de sporire a rolului său. Şi aici m-aş referi la consonanţa cu problemele instituţiei, fără a uita de oamenii săi; evaluarea pertinentă a stării de fapt şi prin aceasta informarea publicului militar pentru cunoaşterea şi, de ce nu, îndrumarea sa; mai multă exprimare proactivă şi o diminuare a atitudinii reactive; evitarea clişeelor, a stereotipiilor, a şablonizării. Fiind o cutie de rezonanţă, o oglindă a instituţiei militare ce ne arată pe noi aşa cum suntem, privindu-ne chiar neîmplinirile cu demnitate, presa militară poate avea un ascendent faţă de presa civilă fiind, dacă vreţi, expresia trăirilor noastre ca militari şi ca oameni.

 

În încheiere, aş vrea să amintesc doar cât de importantă a fost familia mea în contextul familiei SEEBRIG şi cât de importanţi au fost colegii români de la SEEBRIG în contextul afirmării profesionalismului Armatei Române.
Sus
BIROURI REDACŢIONALE RADIO DIN ORGANICA S.M.F.T.
Webdesign: LTC Dragoş ANGHELACHE