Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 
DOMENIUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT ŞI MARILE SISTEME JURIDICE (4)
dr. Mariana ANCUŢ

 (urmare din nr.6/2008)

 

DREPTUL INDIAN

Sistemul juridic indian este considerat unul foarte important nu datorită faptului că populaţia Indiei este considerată ca fiind cea mai numeroasă, ci mai ales datorită rădăcinilor şi izvoarelor sale.

În practică, dreptul indian este considerat a fi mai apropiat de dreptul european faţă de sistemul anglo-american.

Dharmei sau dreptului natural i se opune vyavahara sau dreptul, cum este în practica tribunalelor. Spre deosebire de dreptul islamic, proba scrisă este considerată privilegiată, iar dreptul brahmanic cunoaşte circumstanţele agravante (recidiva şi cunoaşterea cărţilor sacre).

Ca sistem general, în domeniul civil se aplică dreptul brahmanic pentru indieni şi dreptul islamic pentru musulmani, pe când în domeniul dreptului penal, jurisdicţia era unică. Chiar şi evoluţia celor două sisteme poate fi considerată ca prezentând un paralelism important.

Intervenţia sistemului englez se va face în momentul colonizării, prin extinderea reţelelor comerciale. După revolta din Sepoys, în 1858, se decide ca administrarea justiţiei în India să se facă după sistemul englez. Dar aici apare un revers. Dispariţia tribunalelor religioase va cere  judecătorului englez familiarizarea cu textele juridice islamice sau brahmanice. Rezultatul a fost obţinerea unui sistem unic ce-şi trăieşte propria viaţă, o structură common law cu norme de tip occidental adaptate la particularităţile unui stat gigantic şi eterogen.

 

DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

Aşa cum se poate observa din studiul  marilor sisteme juridice, menţionând aici şi sistemul juridic al Asiei Orientale (China şi Japonia), menţionat în clar sau nu, dreptul internaţional privat s-a dezvoltat, chiar incorporat în materiile altor drepturi.

În anul 1979, profesorul Ion P. Filipescu, în cartea sa "Drept Internaţional Privat", arată cum reglementări ale normelor de drept internaţional privat sunt menţionate în Codul Civil din 1950 (căsătoria unui cetăţean străin cu unul român) sau în Decretul nr.137 din 1956 (adopţia internaţională).

De fapt, "denumirea de "drept internaţional privat" a fost dată de Story în 1834, folosită de Foelix în 1843 şi Schaeffner în 1851", conform profesorului Filipescu. Au existat obiecţii la folosirea acestei noţiuni deoarece se considera că dreptul internaţional privat nu era acelaşi pentru toate statele, normele sale provenind din dreptul intern, iar litigiile care erau vizate erau considerate a fi de competenţa instanţelor fiecărui stat.

Din studiul sistemelor juridice mondiale putem spune că, practic, norme din această materie au fost menţionate inclusiv în dreptul roman, reglementarea raporturilor sociale, economice, respectiv patrimoniale dintre indivizi de cetăţenie diferită fiind imperativ necesară. De exemplu, aplicarea normelor dreptului ius gentium îşi regăsea aplicabilitatea în relaţiile economice dintre un roman şi un pelerin.

În perioada secolelor V-X, datorită situaţiei politice şi teritoriale, mai multe sisteme juridice îşi găseau aplicabilitatea pe teritoriul aceluiaşi stat: cazul triburilor germanice, burgunde, france.

Secolele XI-XIII vor aduce în prim-plan cutumele. Acestea erau valabile numai pe un anumit teritoriu, iar jurisdicţia aparţinea seniorului sau reprezentantului acestuia.

Abia după dezvoltarea relaţiilor de producţie (secolele XIII-XV) şi organizarea în confederaţii comerciale sau ligi se elaborează norme de drept corespunzătoare intereselor claselor, norme ce se uniformizează pe o arie tot mai mare.

Primele soluţii ale conflictelor de legi au fost date de glosatori, adică acei jurişti care căutau rezolvarea diferendelor, apelând la sisteme juridice consacrate, cum ar fi cel roman.

Războaiele care vor caracteriza secolele următoare vor duce la o intensificare a cercetărilor privind soluţionarea conflictelor de legi şi aici putem menţiona codificarea cutumelor din Franţa, făcută de jurişti ca Jean Maseur, Charles Dumoulin, Betrand D’Argentre, teoria statutarilor olandezi conduşi de Paul Voet, Ulrich Huber, soluţionarea conflictelor propusă de şcoala din Germania (Wachter, Schaefner, Savigny), teoria italiană a personalităţii legilor numită şi teoria lui Mancini, sau de doctrina anglo-americană a lui Joseph Story.

O menţionare clară cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat este dată, în anul 1992, prin Legea nr.105, considerată ca fiind şi cel mai important izvor al acestei ramuri de drept. Alte izvoare importante sunt Legea nr. 203 din 1999 cu privire la permise de muncă şi Legea nr.187 din 2003 privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială din statele Uniunii Europene, precum şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.194 din 2002 referitoare la regimul străinilor în România. 

Putem concluziona, chiar şi din simpla trecere în revistă a acestor sisteme de drept, precum şi a premiselor istorice de dezvoltare a dreptului internaţional, că numai o cunoaştere temeinică a particularităţilor juridice a marilor sisteme va duce nu numai la o îmbunătăţire a modului de rezolvare a problemelor juridice cu care viitorul magistrat se va confrunta, dar va duce poate la apariţia de noi idei, de noi soluţii de  armonizare a normelor de drept existente, astfel încât prăpastia culturală şi ideologică să se mărească şi mai mult prin accentuarea diferenţelor legislative.

Din observarea evenimentelor sociale din ţara noastră, din studiul sociologic, populaţia României este considerată a fi una din cele mai diverse. În condiţiile actuale, aplicarea noii constituţii europene va ridica probleme juriştilor români, mai ales că, aplicarea acesteia va însemna o deschidere mai mare faţă de drepturile acordate în anumite state considerate liberale unor categorii de oameni minoritari (de exemplu, homosexualilor sau lesbienelor).

BIBLIOGRAFIE:

1. Mario G. Losano - Marile sisteme juridice, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.

2. Ion P. Filipescu - Drept Internaţional Privat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

3. Dragoş Alexandru Sitaru - Drept Internaţional Privat. Tratat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.

4. Ion P. Filipescu - Dreptul familiei, Editura All Educational S.A., Bucureşti, 1998.
 
    

 





Domeniul dreptului internaţional privat şi marile sisteme juridice (4)

 

Contextul socio-cultural al dispozitivelor explozive improvizate în Afganistan

 

Recrudescenţa fenomenului terorist în epoca actuală - pericole şi ameninţări teroriste (2)

 

Djihâdul - între mit şi realitate (2)

 

Multidimensionalitatea şi complexitatea fenomenului terorist (2)

 

Opinii privind aplicarea conceptului de operaţii bazate pe efecte în operaţiile conduse de ISAF în Afganistan

 

Unele aspecte ale contrainsurgenţei în Afganistan

 

Spaţiul şi timpul în acţiunea militară. Studiu de caz în Afganistan

 

Opinii privind atentatele teroriste din septembrie 2001 şi cauzele declanşării conflictului din Irak

 

  Webdesign LTC Dragos Anghelache