Header image

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 1842-3817

line decor
|
|
|
|
|
|
line decor
 
 
 
 



VIAŢA OSTĂŞEASCĂ
ÎN CREAŢIA LITERARĂ
A LUI DRAGOŞ VICOL

Profesor Făgel PROBOTEANU
Colegiul Militar Liceal "Ştefan cel Mare"



Ostaşii sunt, pentru autor, oamenii pe care îi simte aproape, cu toate aspiraţiile şi greutăţile inerente

 

06.07.1920, Cacica – 21.12.1981, Sadova (Suceava). Poet, prozator, dramaturg, traducător, studii juridice la Bucureşti. Redactor, colaborator la revistele literare: "Zori noi", "Săteanca", "Luceafărul", "Apărarea patriei", "Viaţa militară", "Steaua", "Ateneu" etc.

Opera: "Poezii", 1940; "Scrisori de la tata", 1949; "Raiul de aur", 1951; "Se risipeşte negura", 1951; "Valea fierului", 1953; "Huţulca", 1953; "A venit un pui de om", 1957; "În munţii de miazănoapte", 1959; "A doua tinereţe", 1960; "Omul de la ora 13", 1964; "Satul cu oameni frumoşi", 1975; "Poemele de acasă", 1977; "Cerbul singuratic", 1978.

 

Ceea ce prefigurează temperamentul şi aria tematică a lui Dragoş Vicol e îndeosebi definirea plaiurilor sale natale, conturarea conştiinţei oamenilor din peisajul complex al munţilor Bucovinei. A scris despre mineri, forestieri, intelectuali, ţărani, asupriţi şi asupritori, soldaţi. Dintotdeauna a dorit să îmbrăţişeze cariera militară. De aceea, se prezintă la concursul de admitere la Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Cernăuţi. Dar, în 1931, acest liceu a funcţionat fără clasa I, iar în 1932, la liceul militar de la Mănăstirea Dealu nu a fost admis. După Bacalaureat (Rădăuţi, liceul "Eudoxiu Hurmuzachi"), este încorporat la Şcoala de ofiţeri rezervă infanterie Ploieşti. În urma refuzului de a fi şcolarizat în Germania, la o şcoală de ofiţeri activi, este eliminat şi trimis pe front. Participă atât pe frontul antisovietic, cât şi pe cel antihitlerist, până în iunie 1945.

Reconstituirea anilor de război va fi materializată în notaţii de front în "Cicatricea" şi "Dinamica". Aspectele de zi cu zi din viaţa ostaşilor vor contura o anume tematică a prozei sale, dedicând acestui univers, familiar lui, şi volumele "Drumuri ostăşeşti" (1962), "Dincolo de azur"(1970).

Ostaşii sunt, pentru autor, oamenii pe care îi simte aproape, cu toate aspiraţiile şi greutăţile inerente. Biruinţa şi optimismul sunt cele două coordonate ce străbat povestirile ce s-au zămislit din frământările şi stările de spirit ale eroilor. Nimic speculativ în aceste povestiri, temele dezbătute, descoperite la fiecare pagină, sunt contingente cu realităţile din armată, în actualitatea lor de atunci.

Prezentarea militarilor în relaţiile zilnice, armamentul care dezvăluie o trăsătură de caracter, întâmplări anonime din viaţa ostăşească, participarea tumultoasă a militarilor la aplicaţii sau pe terenul de sport, sunt tratate pe alocuri idilic, oferind posibilitatea de a se crede că sunt doar nişte exerciţii epice împletitoare.

Variate sugestii şi reflexii se pot desprinde din schiţele culegerii "Dinamica", oglindind frumuseţea morală a tânărului care participă la instrucţie, unde soldatul trece metodic examenul unei pregătiri masive şi viguroase. În schiţa "Un cântec deasupra apelor", în decorul pitoresc al ostrovului Salcia, în gestul care se avântă printre sloiurile de gheaţă de pe Dunăre pentru a-şi aduna camarazii, se recunoaşte tenacitatea, cutezanţa unor oameni extraordinari.

Uneori, scriitorul foloseşte procedeul rememorării pentru a sugera implicarea cititorului în text şi a realiza portretul unui erou, aşa cum procedează în configurarea marelui Gornea din "Grănicerul cel mărunţel".

Sentimentul ataşamentului faţă de patrie transpare în fiecare schiţă, autorul dezvăluind gradul de implicare al fiecărui personaj în maturizarea sa etică şi profesională. Sunt conturate omenia sergentului Coliban sau timiditatea şi natura cinstită a soldatului Adam Prutu, dorinţa sa de a se autodepăşi în perfecţionarea de specialist ("Scrisorile"), curajul şi dârzenia în îndeplinirea misiunii ordonate (soldatul Niculescu din "Spre pisc"), conştiinciozitatea (soldatul Branişte din "Un meci palpitant"). Titlul volumului "Dincolo de azur" este dat de povestirea cu acelaşi nume, în care autorul urmăreşte succesele oamenilor în uniforme de azur.

Oameni luaţi din contingent, eroii lui Dragoş Vicol îşi definesc personalitatea sub semnul dinamismului, al curajului, al setei de perfecţiune. Cu mici scăderi, scrierile sale aduc în prim-plan năzuinţele ostaşului român de a cuceri idealul profesional, de a-şi pune în valoare calităţile, depăşind dificultăţile ivite în îndeplinirea misiunii ordonate.

    





CERCUL MILITAR
DIN CETATEA BĂNIEI

Cercul Militar din Craiova este renumit de mai mulţi ani pentru intensa activitate artistică şi culturală care atrage, deopotrivă, militari în rezervă şi retragere, civili, oameni de toate vârstele, precum şi numeroase personalităţi ale unor reputate instituţii de învăţământ, de artă şi de stat craiovene.

REGINA MARIA
ŞI REGIMENTUL 4 ROŞIORI

Timp de nouă luni, din martie şi până în noiembrie, expoziţia denumită "Regina Maria şi Regimentul 4 Roşiori" are porţile deschise pentru cei care doresc să se întoarcă puţin în timp şi să descopere personalitatea Mariei de Saxa Coburg Gotha, prima Regină a României Mari şi comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori.

URME
Săgeata de lumină pătrunde-n întuneric şi urma visului rămâne un zâmbet. Încet-încet, apoi mai repede, soarele începe să se topească şi să curgă pe pământul arid, pe corturi, inundând totul într-o explozie de lumină.

MOARTEA ALBĂ
Doar raza de cântec mai ţâşnea din pământ spre cerul plumburiu şi încărcat cu muşuroaie de zăpadă. Frigul ne strângea de pe colinele singuratice într-un degetar alb în care vântul îşi făcea loc fără să aibă vreo intenţie de a-şi cere scuze.

VIAŢA OSTĂŞEASCĂ
ÎN CREAŢIA LITERARĂ
A LUI DRAGOŞ VICOL

Ostaşii sunt, pentru autor, oamenii pe care îi simte aproape, cu toate aspiraţiile şi greutăţile inerente.

MONOLOGURI
Bună seara, Andrei! Vin spre tine, închipuire albastră, plăsmuire din vis şi speranţe. Dă-mi voie, deschide uşa şi lasă-mă lângă tine.

CHERHANA
Ne uităm unul în ochii celuilalt, preţ de vreo două secunde... Niciunul nu are nimic de zis cu voce tare, ne înţelegem din priviri.

TREI SUTE
Cu totul şi cu totul, în cetate erau cam 300. Luptători. Că din ăilalţi, necombatanţi, se mai găseau – referenţi, şefi de depozite, contabili, telefonişti, electricieni, fochişti, scribi... ca în oricare cetate. Erau cam spartani de felul lor, sărăcia fiind o virtute.


 

  Webdesign LTC Dragos Anghelache